Numerele Maestru de la 11 la 99

what-is-synchronicity

Numerele Maestru de la 11 la 99. Calculeaza- ti acum destinul si vezi daca ai un scop special in viata!

In general, Numerele Maestre apartin unor persoane care vin in aceasta viata cu scopuri mai speciale, legate de dobandirea cunoasterii spirituale si ajutorarea rasei umane. Aceasta nu inseamna insa ca posesorii lor sunt modele de perfectiune, si nici, in multe cazuri, ca sunt superiori semenilor lor care nu au in tema asemenea numere.

Pe masura ce urcam pe scara numerelor, constatam nu numai ca asemenea numere apar din ce in ce mai rar, dar si ca, in cazul in care apar, potentialul lor ramane adesea nefolosit. Numarul 11 este unul dintre cele mai frecvente, cel putin in Romania – lucru care, sincer, m-a uimit. Nu stiu daca energia lui este mai evidenta, dar de foarte multe ori l-am “simtit” la diverse persoane, chiar inainte de a-i confirma prezenta printr-un calcul numerologic. Numarul 22 l-am intalnit destul de rar printre liderii politici sau oamenii de afaceri, asa cum m-as fi asteptat; in schimb, el este prezent mai frecvent in cazul unor vedete din muzica si film. De la Numarul 33 in sus, lucrurile devin si mai greu de inteles pentru noi, cei care traim intr-o civilizatie ce promoveaza actiunea, progresul si satisfactia personala, in vreme ce sacrificiul, renuntarea si iubirea universala sunt concepte pe care in cel mai bun caz le legam de viata sfintilor si a catorva calugari si preoti.

Unii numerologi cred ca o persoana aflata sub influenta unui Numar Maestru este un maestru ascensionat care a ales sa incarneze pe planeta noastra. Prezenta unui Numar Maestru in tema nu indica insa neaparat un maestru spiritual. Dalai Lama al 14-lea reprezinta una dintre rarele exceptii, cu o Cale a Vietii 22 (6 iulie 1935), ori Samael Aun Weor, fondatorul miscarii gnostice, cu o Dorinta a Inimii 22. In schimb Numarul 9 este mult mai des intalnit in cazul maestrilor spirituali.

In cele mai multe cazuri, prezenta Numerelor Maestre sugereaza un suflet batran ce vine in aceasta viata pentru a aduce o contributie importanta umanitatii, intr-un domeniu de natura spirituala, stiintifica, medicala, religioasa, educationala, guvernamentala sau tehnologica. Adesea Numerele Maestre indica un suflet care in vietile trecute a trecut prin una sau mai multe scoli ezoterice, si care s-a intors cu misiunea de a transmite anumite metode de vindecare si crestere spirituala. Cu toate acestea, exista multi maestri spirituali care nu au Numere Maestre in nume sau in data nasterii, astfel incat este bine sa privim intotdeauna lucrurile dintr-o perspectiva mai larga.

Este foarte usor sa ne lasam dusi de orgoliul de a poseda un Numar Maestru si sa ne consideram superiori celor care nu au decat numere simple in tema. Visele de grandoare abunda acolo unde exista Numere Maestre – un alt motiv de precautie atunci cand le luam in considerare. Pe de alta parte, ele pot indica o povara, in sensul ca posesorii lor simt imboldul de a realiza lucruri marete. Nelinistea existentiala sau sentimentul de vinovatie sunt frecvente in perioadele in care nu se intampla nimic semnificativ, sau cand soarta pare sa treaca pe langa ei.
Nativii aflati sub influenta Numerelor Maestre sunt adesea inaintea timpului lor, ceea ce face ca integrarea lor in societate sa fie destul de dificila. Se simt diferiti de ceilalti, cu care gasesc putine puncte comune, iar teoriile si ideile lor avansate sunt resimtite ca o amenintare de catre aceia care se agata de iluziile karmei si de limitarile lumii materiale.
Este important sa retinem ca, indiferent de pozitia in care apare un Numar Maestru in tema, vibratia sa superioara nu se va dezvalui decat in momentul in care sufletul se va trezi si nativul va face un efort constient de a intelege legile spirituale si de a dezvolta atributele acelui numar.

Cei nascuti sub semnul unui Numar Maestru poseda calitati ce ii delimiteaza de restul omenirii, precum capacitatea de a conduce si a inspira mari mase de oameni. Datorita fortei si vibratiei intense a acestor numere, nativii pot simti ca au o obligatie superioara in viata, ce implica autodisciplina si purificarea constiintei.
Desigur, atunci cand vorbim despre Numere Maestre, trebuie sa tinem cont ca exista si un revers al monedei: cu cat ne ridicam constiinta, cu atat avem mai mult acces la partea intunecata a sufletului, unde trebuie sa ne confruntam cu probleme pe care egoul nostru, din mandrie sau din dorinta de a se proteja, le-a tinut pana atunci in umbra. Partea intunecata a Numerelor Maestre include numeroase tulburari psihice si sociale. Nativii acestor numere pot avea un sentiment intens de izolare si deconectare de ceilalti. Exista infractori celebri ce poseda Numere Maestre: Ion Ramaru, 11; Charles Manson, 77; Al Capone, 99. Intensitatea crescanda a influentelor arhetipale poate duce la aparitia unor tulburari nervoase, halucinatii si paranoia. Tiparele disfunctionale de victimizare, vinovatie, rusine sau ura de sine tind sa se activeze de fiecare data cand lucrurile merg prost sau cand nu se intampla nimic promitator. Comportamentele extreme, precum crima, nebunia sau destrabalarea, nu reprezinta altceva decat rezultatul ignorarii disfunctiilor personale si al abandonarii oricarui control asupra lor.

Cum se calculeaza Numerele Maestru?

Data nasterii: 4. 09. (septembrie) 1980

4+
9+
1980=
1993=1+9+9+3= 22 Numar Maestru care nu se reduce

adica

4+9+1980=1993=1+9+9+3=22

Urmeaza descrierea Numerelor Maestre de la 11 la 99:

11 – Revelatie

Asertiv: fanatic, adera la culte sau la secte religioase fanatice, lipsit de simt practic, ataca punctele de vedere diferite de ale sale, foloseste darurile divine in scopuri personale, iubeste mai mult idealurile decat umanitatea.

Pasiv: ii este teama sa isi urmeze idealurile si inspiratia, reactioneaza exagerat la critica, hipersensibil la reactia publica, atitudine cinica fata de societate.

Echilibrat: clarvazator, cauta sa exprime o constiinta superioara, reuneste adevarurile spirituale cu planul material, inventiv, vizionar.

22 – Structura sacra

Asertiv: are tendinta de a-si supraevalua importanta si de a-si exagera meritele, impulsiv in promovarea unor cauze, nu suporta lipsa de recunoastere, face abuz de intelepciune sau putere.

Pasiv: neinteresat de nevoile umane, poate sa-si foloseasca capacitatea superioara de perceptie si concentrare in scopuri criminale sau pentru a practica magia neagra, incapabil sa se adapteze la nevoile grupului, invidios pe succesul altora.

Echilibrat: integreaza cu succes intelepciunea superioara si organizarea administrativa, are control atat asupra mediului cat si siesi, pune telurile universale inaintea mandriei de sine, imbina caracterul mistic cu cel practic.

33 – Serviciu universal

Asertiv: hiperprotector, incearca sa ii ajute oamenii cu forta, intolerant fata de moravuri si opinii diferite de ale sale, hipersensibil si sentimental, vede problemele altora dar nu si pe ale sale.

Pasiv: rebel, fuge de pozitiile de responsabilitate, cauta lauda, martir pasiv, nu stie sa stabileasca limite clare, rezista la schimbarile interioare.

Echilibrat: intelegator, bun sfatuitor, clarvazator, preocupat de binele maselor, parinte sau pazitor cosmic, creeaza armonie acasa si la munca, lider al unor institutii sau organizatii de asistenta sociala si serviciu umanitar.

44 – Putere structurata

Asertiv: rigid in idei si credinte, insensibil la slabiciunile celorlalti, atasat mai mult de aparente decat de o reala implinire, sincer, atitudine critica fata de autoritati, forteaza schimbari sociale, abuzeaza de pozitie, foloseste banii pentru a-si impune controlul.

Pasiv: are idei bune, dar asteapta ca altii sa le puna in practica, are aversiune fata de disciplina, in secret este critic si invidios fata de oamenii de succes, se asteapta ca oamenii sa reactioneze pozitiv la ideile sale, manifesta rezistenta fata de o responsabilitatea reala si fata de utilizarea puterii.

Echilibrat: constiinta de grup, abilitati mentale bine antrenate, incredere in intelepciunea propriei autoritati interioare, vizionar practic, foloseste abundenta materiala in scopuri spirituale, combina arta cu spiritul practic.

55 – Vointa divina

Asertiv: confunda revolta cu libertatea, evita responsabilitatea si angajamentul, pesimist si defetist, se complace in aceleasi obiceiuri proaste pentru care ii critica pe altii, excesiv de egocentric, considera ca opinia sa reflecta adevarul universal, isi justifica critica fata de altii ca revelatie, lipsit de rabdare.

Pasiv: proiecte entuziaste ce raman adesea la stadiul de intentie sau se soldeaza cu rezultate minime, da vina pe soarta pentru esecuri, rezista in mod pasiv la Vointa Divina, mania reprimata duce la actiuni agresive.

Echilibrat: cauta sa imbine vointa individuala cu cu Vointa Divina, inovator si inventiv, ii inspira pe ceilalti sa se manifeste original, pionier al unor miscari de gandire si reforma, ii incurajeaza pe ceilalti sa se desprinda de dependenta tribala si sa dobandeasca constiinta individuala, lider dinamic, vindecator, telepat, clarvazator, profet.

66 – Bucurie universala

Asertiv: forteaza confruntarea emotionala inainte ca ceilalti sa fie pregatiti, se pierde in emotii confuze, de disperare si descurajare, critic fata de fobiile si nesigurantele emotionale ale celorlalti, fals sentimental, se considera o figura mesianica, vaneaza slabiciunea emotionala a celorlalti.

Pasiv: incapabil sa-si recunoasca propriile blocaje emotionale, victima tacuta, se asteapta ca ceilalti sa ii ghiceasca starea de suferinta si durere, pune lipsa fericirii pe seama oamenilor si a evenimentelor.

Echilibrat: implicat in cauze sau institutii dedicate alinarii suferintelor umane, animale sau planetare, excelent consilier si terapeut, artist inspirat ce lucreaza la nivel de arhetipuri, aduce omenirii bucuria naturii si a ingerilor, transformare personala prin suferinta si sacrificiu, raza de lumina in intuneric.

numere maestru – Numerele Maestru de la 11 la 99. Calculeaza- ti acum destinul si vezi daca ai un scop special in viata!

77 – Gandire creativa

Asertiv: elitism intelectual, magie fara nici un beneficiu practic, martiraj, realitate autocreata, folosita ca justificare pentru a se eschiva de la responsabilitate, atitudine critica fata de schimbarile sociale, extremism in gandire si actiune, supraevaluarea emotiilor.

Pasiv: nesociabil si detasat, pesimist in legatura cu natura umana, se simte prins intr-un mediu necreativ, justifica incapacitatea de a-si transmite ideile prin faptul ca este “inaintea timpului sau”, vrea recunoastere, ii este teama de placerea fizica, neaga emotiile.

Echilibrat: poseda o gandire originala, ce il ajuta sa inoveze si sa inventeze noi sisteme in beneficiul umanitatii, impleteste intuitia cu stiinta si tehnologia, exploreaza noi teologii si filozofii de viata, cauta sa ii elibereze pe ceilalti de barierele autoimpuse.

88 – Cunoastere divina

Asertiv: complexul puterii, se delimiteaza de ceilalti printr-o atitudine trufasa, ii place sa ii provoace pe cei aflati in pozitii de autoritate; la extreme poate deveni destructiv, manifestand aroganta intelectuala, insinuandu-se pana in varf, afisand o atitudine de atotcunoscator si lansand atacuri dure contra unor institutii religioase si ideologice.

Pasiv: rezistenta pasiva la autoritate, lipsa de incredere in mesajele primite pe cale intuitiva, atribuie esecurile sale celor aflati la conducere, tendinte catre exagerarea meritelor si escrocherie, orb la sentimentele si convingerile interioare ale celorlalti.

Echilibrat: ii ajuta pe ceilalti sa isi imbunatateasca abilitatile de conducere, delega autoritatea in asa fel incat sa confere fiecaruia propriul simt al puterii, cauta sa lucreze in armonie cu legile superioare ale matematicii, lider in filosofiile metafizice, respecta integritatea si transparenta, dezvolta noi teorii de termodinamica, hidraulica si inginerie, utilizeaza puterea si autoritatea pentru a reforma lumea materiala in conformitate cu cerintele divine.

99 – Dragoste universala

Asertiv: are tendinta de a ramane impotmolit intr-un idealism siropos, vrea sa fie vazut ca un iubit ideal, in vreme ce neaga existenta unor interese egoiste, se foloseste de dinamica de grup pentru a evita responsabilitatea de sine, se straduie sa isi recunoasca si sa isi exprime emotiile, abordeaza relatiile cu ceilalti intr-o maniera nepractica.

Pasiv: impotmolit in mlastina durerii, a respingerii de sine si a negarii, incapabil sa inteleaga ca el este creatorul propriei nefericiri, zambeste politicos in vreme ce in secret invidiaza fericirea si bucuria altora.

Echilibrat: isi asuma mari sacrificii in numele omenirii, invata sa renunte si sa lase in urma toate iluziile personale, stapaneste tehnica de ridicare a constiintei de sine, are nevoie sa isi deschida inima intr-un mod practic, lucreaza cu pulsul mamei-pamant, serveste umanitatea cu compasiune, toleranta si iubire, vizionar, vindecator universal.

CELE SAPTE PLANSURI ALE SFANTULUI EFREM SIRUL

d39e26f3a3c85cf2cabfe0c86e0fbd81

CELE SAPTE PLANSURI ALE SFANTULUI EFREM SIRUL

Rugaciuni pe care le rostesc cei ce vor sa-si schimbe voia lor cea plecata catre patimi si dezmierdariPLANSUL DE LUNI SEARA

Primeste rugaciunea gurii mele celei intinate si necurate, Stapane al tuturor, iubitorule de oameni, Iisuse Hristoase; si sa nu te ingretosezi de mine ca de unul ce sunt nevrednic si nepriceput. Nici sufletul meu, care de iad se apropie, nu-l judeca nevrednic de mangaierea Ta. Cauta-ma pe mine ca pe oaia cea pierduta, caci m-am facut pustiu de a ma indrepta catre toata osardia si tot gandul cel bun. Caci, dupa ce m-am orbit cu dulcetile si cu dezmierdarile, am intunecat sufletul meu si de betia patimilor este innegrita inima mea.
Marturisesc Tie Doamne, Mantuitorul lumii, toata amaraciunea, rautatea si dobitocia mea. Voi spune, iarasi, din inima, toata bunatatea si veselia Ta pe care Tu, Doamne, din nemarginita iubire le-ai revarsat peste mine. Din pricina mea Te-am intaratat, Doamne; m-am aratat fara osardie catre facerea de bine, m-am gandit des la rau si lesne am savarsit tot pacatul. Iar Tu, Stapane, ai trecut cu vederea toata rautatea mea din pricina nemarginitei intinderi a indurarii Tale, Fiule al lui Dumnezeu. Capul meu se inalta prin darul Tau, Stapane, dar se smereste iarasi pentru pacatele mele. Ma trage pe mine, iarasi, darul Tau catre viata, iar eu, mai vartos, catre moarte cu staruinta ma duc.
O, cat de cumplita e obisnuinta patimilor ! Cum leaga mintea cu legaturi de nedezlegat! Si eu, pacatosul, ma leg cu ele de buna mea voie. Si inca ma si bucur cand ma vad legat. Cufundat sunt in adanc: si-n fiecare zi ma bucur de lanturile vrajmasului si ma indulcesc intr-insele. Ne leaga cu legaturi pe care nu vrem sa le vedem, si de-a pururi ne intinde curse, in care ma prind. Pentru ca el insusi cunoaste cugetul si pornirea. Si fiindca este mai tare, intr-o clipita ma leaga.
Acesta este plansul, aceasta este tanguirea, pentru ca ma ferec eu singur, ca si cu niste obezi, cu voile mele. Caci putand sa zdrobesc legaturile intr-o clipita de ochi si sa ma fac slobod de toate cursele, nu vreau s-o fac. Ma las biruit de trandavie si de obisnuinta patimilor. Cu voia ma supun lor. Acest lucru, de rusine plin,este mai greu de plans. Pentru ca merg cu voile mele la vrajmasul meu si el imi leaga sufletul si ma omoara in patimi, bucurandu-se. Si putand sa sfarm legaturile, iata ca nu poftesc! Este oare alta rusine mai cumplita decat aceasta a mea? O, nu !
Nimic nu este mai de rusine decat ca cineva sa faca voile vrajmasului sufletului sau ! Si asa, aflandu-ma eu, ticalosul, si cunoscand legaturile mele, le ascund din falsa evlavie.
Iar cugetul meu ma mustra si ma omoara in adancul sufletului: „pentru ce nu te trezesti ticalosule?”.
Oare nu stii ca langa usa este infricosata zi a judecatii?
Scoala-te ca un puternic! Rupe-ti legaturile! In tine este puterea dezlegarii ca si puterea legarii. Asa ma mustra pururea, in adancul sufletului, sfanta stiinta. Si eu nu vreau sa ma izbavesc din legaturile curselor. Ma tanguiesc si suspin in fiecare zi, si iarasi in chip zilnic ma descopar legat. Vrednic de jale si ticalos sunt eu, nesporit in lucrul cel bun al vietii mele, fiindca nu ma tem de cursele mortii.
Trupul imi este imbracat cu chip de cucernicie, de ochii privitorilor mei, dar sufletul imi este ferecat, ca in niste obezi, de ganduri necuvioase. Pe dinafara ma fac cucernic cu multa sarguinta dar inauntru sunt uraciune in fata lui Dumnezeu. Imi indulcesc graiul cu oamenii, cautand sa par bun, in timp ce sunt amar si rau cu voirea.
Si ce oare voi face in ziua cunostintei? Atunci cand judecatorul Dumnezeu va da pe fata totul inaintea judecatii? O! Ce mare frica ticaloseste inima mea, fiindca ma strang eu insumi in lantul nemarginitelor faraldelegi!
Eu insumi stiu ca acolo ma voi munci daca nu voi imblanzi aici, cu lacrimi, pe Judecatorul. Pentru aceasta, ma rog sa nu Iti incui indurarile, Stapane, intru urgie; ca Tu Insuti astepti intoarcerea mea, pentru ca nu voiesti sa vezi pe cineva arzand, ci voiesti ca toti oamenii sa se mantuiasca in viata cea vesnica. Indraznesc deci, la indurarile Tale, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, cad inaintea Ta, rugandu-ma. Cauta spre mine si ma miluieste! Scoate din temnita faradelegilor sufletul meu!
Straluceste-mi in minte raza de lumina, mai inainte de a ne duce la judecata ce va sa-mi fie infricosata. Frica mare ma apuca pe mine, ticalosul si inversunatul. Cum ma duc eu acolo, cu totul gol de fapte bune! Frica si cutremur ma cuprinde, Doamne, cand ma vad pe mine fara de osardie spre bunatate. Si cu ganduri potrivnice ma svarcolesc intr-una, plecandu-mi dracilor, care, cu dezmerdarile patimilor, spre pierzare pururea ma amagesc. Ma aseman prea bine negustorului trandav si lenes, care, in fiecare zi, isi pagubeste capitalul cu castigul. La fel si eu ticalosul, ma pagubesc zilnic de bunatatile mele cele ceresti intru multe invaluiri, care mi trag spre rau, caci simt in mine cum, in fiecare ceas, eu ma fur singur. Si vrand, ma aflu intru acelea pe care le urasc. Ma inspaimant eu insumi de voirea mea, care, in multe chipuri, se arunca intru necazuri in pricina ca pacatuiesc. Si ma inspaimant iarasi de pocainta mea, care nu are temelie tare pe stanca cea izbavitoare care ma poate mantui. O, cum nu ma lasa in pace vrajmasul sufletului!
Cum pune in fiecare zi temelia zidirii pe care, cu mainile mele, iarasi o risipesc!
N-am pus inceput bun pocaintei sufletului. Sunt un rob al trandaviei. Cu insasi voia mea si cu multa osardie slujesc vrajmasului. O, cine va da capului meu apa cea fara de nume care sa-l spele? Si cine ochilor mei izvoare de lacrimi cu care sa plang totdeauna catre induratul Dumnezeu? Sa cer dar de la el sa trimita har mie, pacatosului, Si sa ma scape de marea cea innebunita, care, cu valurile pacatului, inviforeaza necontenit inima mea.
Caci voile mele au biruit ca niste rani care nicidecum nu primesc doctorii de vindecare.
Femeia cea pacatoasa, inteleapta s-a aratat fiindca s-a temut si s-a sarguit si-a urat lucrurile pacatului, aducandu-si aminte de rusinea cea vesnica ce va sa fie si de chinuirea cea nesuferita a muncii iadului.
lar eu, pentru patimile pacatului,in fiecare zi rugandu-ma, nu ma indepartez de dansele, ci raman de-a pururea nebun,intru obiceiul cel rau. Spre nadejdea de pocainta imi este asteptarea, furandu-ma cu desarta-i fagaduinta si zicand: ma pocaiesc, in vreme ce eu niciodata nu ma pocaiesc cu adevarat. Ma pocaiesc numai cu graiul in timp ce cu lucrurile, mult stau in urma de adevarata pocainta. Deci imi uit firea, facand cunostinta cu raul si, intaratand pe Domnul, neintrerupt pacatuiesc. Izvor de pocainta nu am aflat caci cu intarire am facut pacatul, si nu fara de voie am pacatuit. Si Iuda, vanzatorul, loc de pocainta nu a aflat, caci cu Domnul fiind, a pacatuit si stia ceea ce facea, fiindca avea cunostinta Domnului. Deci pentru pacatele noastre,intru cunostinta facute, ce voi astepta eu, ticalosul?
Si daca cel ce numai gandeste raul intocmai e cu cel ce-a lucrat, apoi eu ce raspuns voi da pentru nenumaratele multimi, ale faradelegilor mele? Ham, gandind rasul tatalui sau, lepadat a fost. Cei ce s-au unit, in car de foc s-au inghitit nimic zicand sau facand. Si cei din vremea lui Ilie, asemenea au patimit. Si Saul cu gandurile slujirii de idoli numai invoindu-se, s-a lepadat de Dumnezeu. Si Aristotel, numai sfatuind pentru pacat, a murit. Si fiii lui Aron, gresind, s-au sfarsit. Si Anania si Safira, cu nebagare de seama petrecand, vreme de pocainta n-au aflat.
Dar eu cel ce fac intru cunostinta fapta mea, privesc la invoirea mea si zic ca astept cu credinta hotararea dreptatii ce mi se cuvine.
Pentru ce ma las amagit de chipul smereniei mele cand eu sunt eu totul strain de faptele cele bune si cele potrivnice fac inaintea lui Dumnezeu? Fariseii au suferit mustrare atunci cand Mantuitorul Hristos le arata pe fata minciuna portului si-a chipului lor !
Iar eu adesea ma plictisesc de mustrarile cugetului si caut sa mi-l adorm spre a scapa de ele. Atunci amar este adevarul celor ce cauta sa-l ascunda. Ci eu vin acum, Doamne, sa-mi descopar chipul si se vor arata viermii, si voi dezveli fata si ochii, si vor vedea cei de fata fatarnicia mormantului si minciuna faptei mele se va descoperi si vor privi toti fata mea de fariseu. Caci chiar aici, in lume, ea se face vazuta, nu numai dincolo in vesnicie, unde o va arde focul.
Tinde-i mana de ajutor celui ce se tavaleste Doamne! Caci voind a ma scula nu pot, pentru ca sarcina pacatelor mele s-a ingreunat peste masura si obiceiul cel rau ma opreste, legandu-ma. Vad si ca intr-o negura umblu, si intru mult intuneric misc mana mea, si ca un slabanog sunt. Mi se pare ca sunt sarguitor si iata ca ma plictisesc curand.
Ma rog sa ma izbavesc, si cu toate ca postesc, vad ca sunt impiedicat de duh vrajmas. Vreau sa ma blagoslovesc mult, dar cu inima nu-L iubesc pe Dumnezeu.
Cum voi indrazni sa cer iertare pentru pacatele, mele, cand petrecerea de mai inainte eu nu o uit; sau cum ma voi dezbraca de omul cel vechi, care se strica, cand poftele amagirii celei vechi nu ma leapada ?
Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta, si dupa indurarile Tale sterge faradelegile mele.
Gura mea netrebnica striga catre Tine, Stapane, si inima mea necurata si sufletul meu intru pacate intinat. Auzi-ma pentru bunatatea Ta, si rugaciunea mea nu o lepada. Caci nu lepezi rugaciunea mea, ci a celor ce nu se pocaiesc intru adevar. Dar pocainta mea, Doamne, nu este curata! Un ceas ma pocaiesc si doua Te intarat. Intareste sufletul meu pe piatra pocaintei. Lumineaza, cu darul Tau, intunericul din mine.
Pleaca-Te, bunule Dumnezeu, catre plansul inimii mele, dar nu pentru dreptatile mele, caci nu au nici o bunatate, ci pentru multa si negraita Ta bunatate si pentru indurarile Tale!
Ridica din nou, Doamne madularele mele pe care le-a frant pacatul! Si lumineaza inima mea pe care a intunecat-o pofta cea rea!
Izbaveste-ma, Doamne, de tot lucrul cel rau cu care se straduieste sa ma surpe pe mine potrivnicul. Nu-Ti intoarce fata de la mine.
Sa nu-mi zici mie: ” Adevar zic tie, nu te cunosc pe tine „.
Mantuieste, Doamne, din moarte, sufletul necajit! Tu, cel ce ai stapanire peste viata si peste moarte! Caci Tu ai zis, Stapane: ” Cere si ti se va da! ”
Curata-ma, Doamne, de tot pacatul, mai inainte de sfarsit. Si daruieste-mi, iubitorule de oameni, in toata viata aceasta care mi-a mai ramas, sa izvorasc lacrimi din inima spre curatirea intinaciunii mele celei sufletesti, ca sa pot sterge de aici din datoriile mele cele multe, macar putine greseli, si sa ma mantui acolo prin acoperamantul mainii Tale celei atotputernice, atunci cand va tremura tot sufletul de Slava Ta cea Infricosata.
Asa, Stapane, Fiule al lui Dumnezeu, auzi-Ma si primeste rugaciunea pacatosului robul Tau !
In dar mantuieste-Ma pe mine cu Darul Tau !
Ca milostiv si iubitor de oameni Dumnezeule esti si Tie slava inaltam, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor – Amin. – 

PLANSUL DE MARTI SEARA

Vai mie, in ce fel de deznadajduim stau, in ce fel de rusine zac ! Nu este omul cel dinlauntru, precum este cel vazut. Caci macar ca vorbesc despre sfintenie, cugetarea uratelor patimi este in mine ziua si noaptea. Si macar ca ridic in slavi curatenia prin graiurile mele, totusi in inima mea, ma gandesc la necuratenie.
Vai mie, ce fel de judecata imi este gatita ! Pentru ca numai chip de sfintenie am, iar nu si putere. Cu ce fala ma voi apropia oare eu, care de atatea rautati sunt vinovat, de Domnul Dumnezeul meu, Cel Ce-mi cunoaste si cele ascunse ale inimii mele. Ma tem, stand la rugaciune, sa nu se pogoare foc din cer si sa ma arda pe mine, precum, oarecand, pe cei care in pustie, cu foc de la Dumnezeu, Domnul i-a ars.
Dar eu ce voi astepta de la cele ale mele, care cu multa si nemasurata greutate de pacate sunt infasurate?
S-a infocat inima mea, s-a schimbat gandul meu cel dreptcredincios, s-a intunecat mintea mea. De-a pururea ma intorc ca un caine in varsatura sa.
Nu este in mine nici o indrazneala catre Cel Ce cearca inima si rarunchii. Mintea nu-mi este curata si lacrimile imi lipsesc in rugaciune. Caci daca vreau sa suspin, fata mi se apleaca scufundata in rusine. Bate-mi, o, Doamne, pieptul care este locas al patimilor si al gandurilor rele !
Slava Tie, Facatorule de bine al sufletelor si trupurilor noastre. Mari si multe sunt indurarile Tale peste noi pacatosii, Doamne!
Sa nu ma lepezi pe mine cu cei ce zic Tie „Doamne, Doamne”, dar cu inima nu implinesc voia Ta, pentru rugaciunile Prea Curatei Stapanei noastre, Nascatoarea de Dumenezeu. Caci Tu cunosti, Doamne, patimile cele ascunse intru mine. Tu stii ranile sufletului meu. Vindeca-ma, Doamne! Imi vei zidi casa sufletului la care se ostenesc toti ziditorii, caci ma pregatesc catre impotrivirea patimilor. Cand ma apuc de lupta, insa, atunci reaua mestesugire a dusmanului imi slabeste taria sufletului prin placeri, si fara sa fie nimeni care sa ma sileasca, ca pe un robit ma trage catre ele.
Ma sarguiesc sa ma smucesc din vapaia care ma arde si din neiscusinta, dar, impreuna cu ea ma scufund. Cert pe cel bolnav, in timp ce eu sunt mai bolnav ca dansul. Doctor al patimilor vreau sa ma fac eu, ticalosul, si iata ca eu insumi ma dau lor robit. Lumineaza-mi Doamne, ochii inimii ca sa-mi cunosc multimea patimilor.
Darul Tau sa umbreasca peste mine, Stapane. Lumineaza-mi mintea cea intunecata, salasluind in mine lumina dumnezeirii ! Caci Tie nimic nu-Ti este cu neputinta.
Cine nu ma va plange pe mine oare, cand, pentru o mica placere, focul cel nestins l-am cumparat si de Imparatia cea vesnica m-am lepadat?
M-am robit patimior, eu ticalosul!
Cu slobozenia sufletului meu, dobitoc m-am facut. Si nu pot sa caut catre Domnul cel milostiv. Am ingropat in lene darurile Stapanului, cele de viata purtatoare, si am iubit mai mult saracia patimilor! Strain m-am facut de faptele cele bune, in tara departata a rautatii ducandu-ma.
Pe jumatate sunt mort, in viata fiind.
Plangeti-ma, lucratori infrinati, pe mine, care sunt indaratnic si indracit cu pacatele si iubitor de dezmierdari! Plangeti-ma, cei miluiti, pe mine, care L-am amarit pe Cel Ce m-a miluit! Plangeti-ma, cei ce ati iubit cele bune si ati urat cele rele, pe mine, care am iubit cele rele si am urat cele bune. Plangeti-ma, cei cu viata imbunatatita, pe mine, cel ce numai cu chipul sunt imbunatatit, dar cu faptele sunt patimas si nebagator de seama. Plangeti-ma, cei ce bine ati placut lui Dumnezeu, pe mine, care am placut oamenilor. Plangeti-ma, cei ce dragostea cea desavirsita catre Dumnezeu si catre aproapele o aveti, pe mine, care numai cuvintele iubesc, dar cu lucrurile stau departe de adevarata dragoste. Plangeti-ma, cei ce aveti rabdare, si aduceti roade prisositoare Bisericii Domnului, pe mine, cel nerabdator si neroditor. Plangeti-ma cei ce fara de rusine si cu indrazneala va rugati lui Dumnezeu, pe mine, cel ce ma rusinez a cauta la fata Domnului. Plangeti-ma, cei ce aveti blandete, pe mine, cel ce sunt strain de blandete. Plangeti-ma, cei smeriti si curati cu inima, pe mine, cel ingamfat si mandru si necuviincios. Plangeti-ma, cei ce necastigarea apostolilor ati castigat, pe mine, cel indracit, cel ce cu materia sunt ingreunat. Piangeti-ma, cei ce aveti in minte pe Judecatorul si Judecata cea de dupa moarte, pe mine, cel ce marturisesc ca o pomenesc, dar impotriva ei traiesc. Plangeti-ma, mostenitorii Imparatiei Cerurilor, pe mine, mostenitorul gheenei focului.
Rugati-va, Sfinti ai lui Dumnezeu, pentru sufletui meu cel inviforat. Intru ceea ce puteti, Sfinti ai lui Dumnezeu, ajutati-mi !
Caci stiu ca daca veti ruga pe Iubitorul de oameni, Dumnezeu, toate se vor ierta noua, pentru noianul bunatatii Sale!
Si precum Dumnezeu este iubitor de oameni, asa si voi sa nu treceti cu vederea rugaciunea mea, a pacatosului ! Caci eu n-am indrazneala, din pricina multelor mele pacate rele. Lucrul vostru este, o, Sfinti ai lui Dumnezeu, a va ruga pentru cei pacatosi ! Iar la Dumnezeu, lucrul este ca pe cei deznadajduiti sa-i miluiasa
Rugati-va vietii pentru cel mort! Sa trimita Domnul darul Sau si sa opreasca alunecarea sufletului meu smerit! Stapane al tuturor, primeste rugaciunea pacatosului ! Indulceste sufletul amarat de pacat ! Impartasesc celui insetat din izvorul vietii si il povatuiesc cand inima ca intr-un lant de fier imi e tinuta. Sa ma intampine indurarile Tale, Doamne, prin indurarile Sfintilor Tai, inainte de a ma trage impreuna cu cei ce lucreaza faradelegea ! Acolo se vor descoperi cele intru intuneric si cele intru lumina, lucrate de mine.
Vai mie, ce fel de rusine ma va cuprinde, cand ma vor vedea osandit pe mine, care ma socotese acum fara prihana.
Lucrarea cea duhovniceasca am parasit-o, eu ticalosul, si patimilor m-am supus. Vai mie suflete, pentru ce innegresti soarele cu negura patimilor? Pentru ce nu se risipeste negura cand vine de fata raza? Pentru, ce alegem mai curand stricaciunea decat nestricaciunea? Pentru ce ne framantam cugetul pe pamant cu patimile?
Haina cea dumnezeiasca am netrebnicit-o, si nevrednic de Nunta cea imparateasca m-am facut. De bunavoie ne-am daruit pacatelor vrajmasului si vietii noastre robi ne-am facut.
Ce vei zice, suflete al meu Judecatorului, in ziua cea infricosata si groaznica ? Am flamanzit pentru Tine, sau inselat sau gol m-am facut, sau m-am smerit? Te-am iubit pe Tine cu tot sufletul meu? Cu indrazneala striga suflete, catre Domnul ! Primeste darul Lui, tu, cel ce esti slobod.
Pentru ce tot amani intoarcerea cand El te cheama? Pentru ce apuci pierzania si nu mantuirea? Pentru ce nu-ti asculti cugetul cat mai ai inca vreme; pana ce esti domn al gandurilor, pana nu se osteneste trupul si mintea inca e vie, pana nu va zacea in puterea altora binele tau, pana ce mai poti prinde inca Darul cu puterea crediniei si nu, cu indoiala, sa te prazi tu singur.
Pana cand lacrimile tale sunt vestite intoarcerii, intampina, stai vitejeste impotriva patimilor. Lupta cu tarie, cu toata puterea, cu ajutorul lui Dumnezeu. arunca-te cu vitejie asupra lui Goliat, sa nu te apuce mai inainte talharul, sa nu te rapeasca mai inainte ucigasul. Ca nu cumva slujitorii Imparatiei sa te incuie afara. Se cuvine sa ne temem si cu toata strajuirea sa ne pazim. Se cade sa nu ne aratam mincinosi ai marturisirii noastre.
Ca vamesul suspin, ca si curva lacrimez, ca talharul slobod glas, ca si fiul cel curvar strig catre Tine, Iubitorule de oameni, Hristoase, Mantuitorul lumii, Lumina cea adevarata. Intareste sufletul meu cel slabit si robit cu betia dezmierdarilor !
Tamaduieste ranile acestea, precum si abaterile mintii mele!
Spala-ma cu scumpul Tau Sange pe mine, cel inegrit, Rascumparator al pacatului ! Acum este vremea bine primita ! Acum este zi de mantuire. Cu multumirea milei Tale, intoarce-ma, Unule, indelung Rabdatorule! Si ma slobozeste de toata desfatarea cea dezmierdatoare. Sa nu ma arda cuptorul patimilor. Ci, cu roua milei Tale sterge sufletul meu!
Vai mie, ca mi-ai daruit, Doamne, lumina cunostintei si eu o lepad, netrebnicul. De cate daruri ma mai umpli pe mine pacatosul, Stapane, iar eu ticalosul sunt nemultumit si nerecunoscator cu voia ! Totdeauna ma indulcesc cu darul Tau, totdeauna ma intaresc si totdeauna il lepad intru amaraciunea mea si iar ma schimb. Imi aduc aminte, Prea Bunule, de moarte, de muncile cele vesnice; ci ma tragi pe mine totdeauna catre viata, sa ma mantuiesc, iar eu in rautatea mea raman de-a pururi. Pentru aceasta nu voi avea nici im raspuns acolo ! Bat sa mi se deschida usa milei Tale, Doamne; ingaduie-mi ca rugandu-ma sa-mi dobindesc cererea ! Ca nu fara rusine caut sa ma miluiesc. Fii indelung rabdator asupra mea, razvratitul ! Si izbaveste-ma de pacatele care m-au inconjurat, ridica-ma sanatos din adancul faradelegilor !
Slobozeste-ma pe mine de tot lucrul cel rau mai inainte de a ma apuca sfarsitul. Caci in Iad cine se va marturisi Tie? Albeste-mi vestmantul cel intinat mai inainte de a veni porunca cea infricosata si a ma lua nepregatit si nerusinat. Izbaveste-mi sufletul necajit din gura leului si miluieste-l pe dansul cu darul si indurarile Tale.
Pentru rugaciunile Prea Curatei Stapanei noastre, Nascatoarea de Dumnezeu si ale tuturor Sfintilor, ca binecuvantat esti in vecii vecilor – Amin. –

PLANSUL DE MIERCURI SEARA

Dorul de-a grai catre Tine, Doamne, ma sileste sa-Ti vorbesc, dar nevrednicia si pacatosena mea imi poruncesc sa tac. Durerile si necazurile vietii ma indeamna sa cuvantez, dar faradelegile trecutului imi spun sa fiu mort. Sufletul meu geme din adancuri si ochii mei lacrimi poftesc. Gresit-ai, suflete !
Pocaieste-te ! Caci iata, zilele noastre ca umbra trec si infricosate si groaznice locuri va sa treci, sufletul meu! Nu intarzia multa vreme amanand zi de zi intoarcerea ta la Domnul !
Umileste-te, sufletul meu, de toate bunatatile cate le-ai luat de la Domnul si nu le-ai pazit. Umileste-te pentru toate cate ai lucrat si Dumnezeu indelung a rabdat pentru tine ca nu intru intunericul cel mai dinafara sa te dai inaintea infricosatului Divan al lui Hristos. Vai mie, pacatosului, ca am intinat si de-a pururi intarzii curatenia inimii mele din pricina trandavirii.
Indrazneala inimi mele a fost rusinata adanc de lene si de fatarnicie, iar pofta cea rea, ca un stapan robului, imi porunceste. Si eu, intocmai ca un prunc, cu frica o ascult. Ma rataceste si ma pierde pe mine, iara eu ma bucur.
Vai mie, Doamne, caci Darul Tau ma trage pe mine la viata iara eu, mai vartos, spre moarte ma trag.
Dimpotriva si-ntocmai cu ingerii, Te sirguiesti ca sa ma faci!
Iar eu, intru rautate, pe mine ma micsorez . Inmultitu-s-au pacatele mele, si de-a pururea se inmultesc si nu este margine intru multimea lor. Si cine va plange pentru mine? Numai Tu singur, Mantuitorule, de-a Ta bunatate indemnat fiind, cauti spre mine, cel necajit. O, cum Te voi ruga pe Tine, Stapane, cind gura mi-am umplut-o cu ocari? Sau cum Te voi iubi cand sunt plin de patimi ? Sau cum va salaslui in mine adevarul cand eu cu minciuna pe mine m-am ocarat? Sau cum Te voi chema pe Tine, cand poruncile Tale nu le-am pazit ? Caci dupa ce-am luat cunostinta adevarului m-am facut rapitor, prigonitor, rau sfatuitor, aspru si cu cugetele asupra aproapelui aruncandu-ma. Nemilostiv spre saraci, manios, lenes si de haina stralucitoare iubitor. Si inca si acum ma aflu intru ganduri intinate, intru intaratati, intru iubire de placere, intru slava desarta, intru mandrie, intru voirea cea rea, intru prigonire, intru manie.
Nimic fiind, ma socotesc pe sine-mi ca sunt ceva. Mintind, de-a pururea impotriva celor mincinosi strig. Intind biserica trupului meu cu ganduri si cu fapte curvesti, impotriva curvarilor propovaduiesc. Judec pe cei ce gresesc, insumi de greseli fiind plin. Judec pe deosebitori si furi, insumi fiind fur si deosebitor. Luminat oamenilor vreau sa ma arat, inauntrul sufletului fiind necurat. In biserica si la masa in fata vreau sa stau. Femeilor vreau sa ma arat vesel si inaintea strainilor ma inalt. Si intre ai mei, cuminte si intelept, iar intre cei intelepti, desavirsit ma socotesc. Si catre cei credinciosi numai intelept ma am pe sine-mi, iar pe cei fara de minte si neinvatati, ca pe niste dobitoace ii defaim. Cand sunt vrednic de ocara, ma mandresc. Cand gandesc sa fiu cinstit, ma dispretuiesc. Daca mi se cere sa fiu drept, ma razvratesc. Iar cand cele adevarate mi se spun, urasc. Mustrat fiind de fratele meu, ma manii. Iar voind sa ma impotrivesc ispitei, obosesc. Nu voi a cinsti pe cel vrednic si nevrednic fiind, cinste cer. Nu voiesc a ma osteni. Daca nu-mi slujeste cineva, ma manii pe el. Nu vreau a merge cu cei ce lucreaza. Si daca nu ma lauda pe mine cineva, il graiesc de rau. Cand il vad pe fratele meu in nevoi, nu-l cunosc, iar cand e sanatos si-n cinste, il vizitez. Pe cei mai mari ca mine ii defaim, iar pe cei mai mici ii trec cu vederea. Cand izbutesc sa ma stapanesc de la vreo fapta rea, ma trufesc. Daci voi ispravi, postul si privegherea, cu nesupunere si cu graire de rau, ca intr-o cursa ma prind. Iar cand intru rugaciune stau si staruiesc, nu iert. Cand face cineva o fapta buna, nu o vad. Dar e destul cu o mica fapta sa greseasca si-l mustru. Pe toate cele frumoase ale oamenilor le nesocotesc, insa de faptele cele desarte ale lor, ma las robit
Pe dinafara ma arat smerit si bland, dar pe dinlauntru sunt mandru si neindurat. Cu pareraa sunt ca si cum n-as dori nimic, dar in fundul inimii sunt bolnav de dragoste de argint. Si ce sa mai vorbesc despre chipul in care imi folosesc vremea, caci numai cu parerea m-am lepadat de lume, pe cand inlauntrul cugetului, eu lumii vorbesc. Barfirile cele din adunari, cercetarile, gandurile ascunse ale oamenilor, pomenirile cele desarte, vorbirile cele fara de folos de la mese, nesatiul darurilor si al luarilor, certurile cele pierzatoare, iata lucrurile pe care le fac cu cugetul meu.
Aceasta este viata mea. Acesta este cugetul cu care ma lupt impotriva mantuirii mele. Si trufia, si slava desarta a mea nu ma lasa sa-mi privesc ranile ca sa ma vindec. Acestea sunt vitejiile mele. Aceasta e oastea de pacate cu care vrajmasul ma cuprinde. Si intru acestea aflandu-ma si ramanand eu, ticalosul, cu slava sfinteniei caut sa ma infasor.
Petrecand in pacate, vreau sa fiu socotit un drept. Si ce raspuns pot sa dau pentru toate astea? Ca diavolul este cel care m-a sfatuit. Dar nici lui Adam un astfel de raspuns nu i-a folosit. Sau poate vreau sa ma indreptatesc cu ispita lui Cain? Dar nici el n-a scapat de-a Domnului dreapta hotarare. Ce raspuns voi da eu cand ma va judeca Dumnezeu?
Nu este nici un raspuns pentru lenevirea mea. Ma tem sa nu fiu si eu dintre aceia pe care i-a zugravit Pavel drept vase ale urgiei pe care diavolul le cere in stapanire, pe care, pentru nebagare de seama, in patimi si in necinste i-a lasat Dumnezeu. O, cat imi este de frica sa nu cada o astfel de hotarare asupra mea !
Doamne, Tu mie, pacatosului, mi-ai pus pocainta. Si pururea vrei sa ma mantuiesti pe mine, nevrednicul. Inviaza, Datatorule de viata, sufletul meu cel omorat cu pacatele. Spala-mi orbirea cea invechita a ticaloasei mele inimi. Si plangi ! Caci cu adevarata lepadare de lume inca nu m-am lepadat si de lanturile trufiei mele inca nu m-am scuturat. Din postul cel adevarat al Bisericii n-am gustat. Si cu slava cea inselatoare a lumii sunt infasurat. Pragurile facerilor de bine nu le-am trecut si bucuriile cele adevarate ale dragostei nu le-am cunoscut. La indrazneala facerilor de bine n-am pasit. Iar pentru greselile lui, pe fratele meu l-am osandit. La lumina cunoasterii adevarului n-am ajuns, dar pe altii despre mantuire vreau sa-i invat. Toate Ti le-a dat Tie Prea Bunul Dumnezeu, o suflete: cunostina, pricepere, intelepciune. Cunoaste-ti folosul ! Cum te socotesti a da lumini aproapelui, intunecat fiind? Fa-te tie doctor, o suflete! Suspina ! Lacrimeaza ! Si spala-ti prin post cuviincios necuratia pacatelor!
Dumnezeule Cel prea bun si inalt, Care singur ai, Stapane, stapanire peste viata si moarte, daruieste-mi, mie pacatosului, in ceasul acela infricosat al venirii Tale, indurarile Tale cele multe, ca sa nu fiu parat acolo, inaintea strasnicului Tau Divan, si sa nu fiu de ocara inaintea privitorilor : ingeri, arhangheli, prooroci, apostoli, patriarhi, ucenici, pustnici si drepti. Mantuitorul meu, pedepseste-ma aici, unde de dulceata pacatului m-am indulcit, ca un parinte bun si iubitor de fii. Si acolo iarta-mi, ca un Dumnezeu ceresc, singur si fara de pacat. Caci tot pacatul eu, ticalosul, l-am lucrat. Si daca pornesc sa ma pocaiesc, nu am lacrimi.
Vai mie ! Cu ce ochi voi mai vedea eu, pacatosul si trandavut strasnicul Tau Divan pe care, Doamne, sezand, ma vei vadi pe mine.
Te stiu Judecator infricosat intru Slava dumnezeirii, vrand sa ma mustri pe mine. Toata viata mea, vrednicul de jale, cu inversunare am cheltuit-o totdeauna si in noroiul dezmierdariior m-am tavalit. Toate greseliie ascunse in adancul sufletului meu, Tu singur le cunosti, Ziditorul meu!
Nimenea nu este ca mine, un locas al pacatului. Nimenea asa ca mine n-a intaratat bunatatea Ta, Stapane, pornirile rautatii intru toate urmand. Dar pentru ca esti adanc fara de fund al tuturor milelor, arde adancul pacatelor mele ! Si sa nu-mi rasplatesti mie cu rasplatiri vrednice de cele ce-am lucrat. Sa nu ma osandesti ln vapaia gheenei, caci nesuferita este urgia Ta, Doamne.
Caci cine va putea suferi oare, ingrozirea ei? Pentru ca focul nu se stinge si viermele nu doarme. Teme-te de ingrozirea iadului, o suflete al meu! Leapada somnul cel greu al lenevirii si dormirea cea pierzatoare a trandavirii. Aproape este sfarsitul ! Langa usa, Judecata. Oare ce ne va intampina dupa ce se va desparti sufletul de trup ? Adunati-va impreuna cu mine, Cuviosi si Drepti, cei ce cu nevointa cea buna v-ati nevoit si ca pe un mort plangeti-ma sau ca pe un jumatate viu si jumatate mort indurati-va, fiindca eu sunt plin de rusine si nu am indrazneala pentru pacatele facute de mine intru cunostinta. Varsati peste mine mila voastra ca pe o tainica lucrare a milostivului Dumnezeu, Mantuitorul nostru.
Rugati-va Lui ca in dar sa ma intoarca si nu nevrednic sa ma aflu in ceasul venirii Lui. Si sa nu aud nicidecum acea infricosata hotarare: ” Du-te de la mine, blestematule, lucrator al nedreptatii, caci nu te cunosc !”. De aceea, Te rog pe Tine, Lumina cea adevarata, Nastere binecuvantata din Sfantul Tau Parinte, Chipul Ipostasului Lui, Cel ce sezi de-a dreapta Slavei Lui necuprinse, Fiu al lui Dumnezeu prea dulce, Hristoase al meu!
Sa nu ma lepezi pe mine cel urat. Caci mult se veseleste vrajmasul meu cand vede ca deznadajduiesc din pricina rautatii si se bucura cind in deznadejde ma dau lui orbit. Tu, cu milostivirea Ta, rusineaza nadejdea lui si ma smulge din dintii si din lanturile lucrarii lui, care, cu mult mestesug, a tabarit Doamne, asupra mea.
Daruieste-mi lumina launtrica ca sa cunosc deplin mestesugurile lui. Caci nenumarate sunt alunecarile pe care mi le pune inainte: semintele, vatamarile, multa castigare, trufia, placerile cele trupesti, teama de post, fuga de rugaciune, lene si odihna multa pentru zburdalniciile trupului. Pe cat se sarguieste ca sa ma piarda pe mine, de atita ma lenevesc pentru a ma mantui. Si pe cat acela ma pandeste si ma vaneaza, pe atat eu nu ma bag in seama si ma las prins.
Ia aminte, suflete ! Grijeste-te si nu dormi ! Nu lua aminte la greselile altora, ci mai vartos cerceteaza-ti greselile tale. Nu umbla sa scoti paiul din ochiul fratelui si al aproapelui, ci osteneste-te zi si noapte, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa-ti scoti barna din ochii tai. Sarguieste-te ! Apuca a te judeca inainte de Hristos, Cel Ce pentru tine s-a rastignit cu trupul pe cruce, caci de nu ne vom judeca aici cu asprime pe noi insine, cum vom putea scapa dincolo de judecata cea groaznica si de osanda lui Dumnezeu?
Indura-Te spre Mine, Doamne pentru milostivirea Ta ! Si ma mantuieste pe mine pentru bunatatea Ta, cu solirile Prea Curatei noastre Stapane, de Dumnezeu Nascatoare, si ale tuturor Sfintilor Tai. Ca binecuvintat esti in vecii vecilor . – Amin. –

PLANSUL DE JOI SEARA

Iata, iarasi cad la usa Stapanului meu cu cucernicie, inchipuindu-ma si strigand cu frica. De folos ii este robului a nu fugi de mainile stapanului sau dupa ce-a gresit lui ci mai vartos a starui langa dansul. Auzi, Stapane, suspinul meu si, primeste graiul cererii mele pe care il aduc eu, pacatosul, cu cucernicie.
Varsa peste mine, ticalosul, macar o picatura din nesfarsitul noian al indurarii Tale, ca sa am putina osardie spre a ma indrepta pe sine-mi. Caci daca nu vei da lumina Darului Tau sufletului meu, nu voi mai putea sa-mi cunosc pacatosenia.
Vai mie, caci apucand inainte, pacatul a aflat loc de odihna intru inima mea si ma innegreste si ma cufunda, silindu-ma pururea a-L intarata pe Domnul Dumnezeu.
O, vai mie, ticalosul ! Cum nu ma infranez eu de focul cel nestins si cum nu ma cutremur, eu de muncile cele vesnice !
Caci iata: a pus lege in mine si fara intrerupere ma trage intru pierzare. Caci macar ca ma mustru adesea si pacatele nu incetez sa le marturisesc, totusi raman cu sufletul intru cele rele.
Vazand nu vad, fiindca pacatuiesc. Nu ma ostenesc cu sufletul ca, in adevar, sa ma indrept, ci, zi cu zi si fara intrerupere, pocainta mea o prihanesc. Rob sunt pacatului, si nevrand fac raul, ca un ostasit de pacat, lui ma supun. Si putand a fugi de el, m-am facut birnic lui, fiindca l-am lasat sa ajunga imparat in mine.
Platesc leafa trupului ingrijindu-mi patimile. Si macar ca-mi dau seama ca ii sunt rob, cand mi se porunceste de catre el ascult fara intarziere, fug de mania ce va sa fie, dar ca un caine legat in fier ma supun in graba celui ce-mi porunceste. Urasc adica pacatui, fug de faradelege, dar raman in patima, caci sunt robit. Ca un siroi curg asupra mea patimile, ca o fantana adinca . se aduna in mine indemnurile lor. Inlauntrul cugetului de multa vreme le-am unit cu mine si nu imi vine sa primesc despartire de ele. Ma sarguiesc sa-mi schimb vrerea, dar iata ca-mi sta impotriva asezarea cea dintii a patimilor mele. Imi ajuta necontenit sa ma imbogatesc in patimi si datoria cea veche nu-mi ingaduie sa o platesc. Vreau sa-i dau inapoi si el imi mai adauga. Si oricat ma-s sili ca sa platesc dintr-ansa, el adauga necontenit tot altele, ca sa-mi arate intruna ca din a lui platesc. Si vazind el ca necurmarea datoriei ma pleaca pe mine sa fiu ticalos, aseaza in mine zilnic pofte noi si ma face sa uit patimile, ca sa nu le marturisesc. Ma intimpina cu patimi straine, si implinindu-le pe acestea, le uit pe cele ce au venit asupra-mi si necontenit descopar ca sunt dator.
Alerg la patimi ca la niste prieteni si, imprumutandu-ma de la dansele, le am ca niste stapani. Si cele pe care cu putin inainte ma sarguiau ca sa ma izbavesc, iata ca acum ma fac, printr-insele, rob desavarsit vandut.
Ma chinuiesc sa tai si sa rup legaturile lor si iata ca patimi noi ma cuprind si ma tin. Ma lupt si ma ostenesc sa scap intru totul de stapanirea lor si la apropierea de lupta ma simt si ma descopar un ecou al lor.
O, cumplita stapanire in mine a legaturilor pacatului ! O, stapanire a raului, a vicleanului balaur. Ma zbat sa scap de el si mai mult ma prinde, ba inca si mintea mi-am vandut-o pacatului. De somn ma las cuprins, cand vreau sa lupt. Nici macar sa ma rog nu-mi ingaduie vrajmasul, ci ca intr-o funie de arama imi tine legata mintea si voind sa fug, nu lasa legatura. Intemeind pacatul, tot mai adanc in mine trage zavorul puternic pe usa cunostiiniei. Si pentru ca nu cumva sa se uneasa cu Dumnezeu, aseaza drept paznic la usa duhul rau . El mi-aduce mereu inainte tot felul de ganduri proaste, si ma pleaca sa cred ca nu e judecata pentru dansele, pentru ca nimeni nu le tine minte. Iar eu pun inainte oglinda cugetului si stiu ca deasupra mea este spanzurata osanda. Cu aceasta ma tine pe mine, cu aceasta ma leaga, cu aceasta ma vinde si ma cumpara, cu aceasta imi porunceste sa ma supun, dupa cum zice apostolul: ” Iar omul cel trupesc vandut pacatului ” (Romani). Caci pacatul, in trupul meu fiind, imi stapaneste mintea si sufletul, din pricina trupului pe care il unelteste si-l necajeste mereu si-l impileaza. Nici a fugi nu poate, nici sa ma ajute. Vai mie, mort sunt eu, cel vinovat ! Si. orb, cel ce vad ! Ca un caine m-am facut eu, omul. Si eu, cel ce gandesc, m-am pogorat in rand cu necuvantatorele.
Miluieste-te pe sine-ti, o, suflete al meu ! Sarguieste-te, inainte de despartire, sa nu ne incuiem afara impreuna cu fecioarele cele nebune ! Caci nu le e cu putinta a mosteni viata celor morti in pacat. Si nici a castiga cununa alergarii celei bune, celor ce au dormitat.
Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa marea Ta mila si, dupa multimea indurarilor Tale, sterge faradelegea mea. Caci daca ma vei ajuta sa ma izbavesc din ticaloasa robie a patimilor, atunci numai voi putea sa Te slavesc ca pe Dumnezeul meu. Si daca numai Tu vei vrea, ma vei mantui! Si numai daca ma vei binecuvinta Tu, ma voi izbavi.
O, Doamne Dumnezeule! Cred ca poti toate acestea si nu deznadajduiesc. Stiu ca dupa multimea indurarilor Tale, vei curati multimea pacatelor mele. Stiu ca pe toti i-ai miluit si-i miluiesti pe cei ce se intorc catre Tine din toata inima ! Marturisesc ca si eu m-am indulcit de Darul Tau, am pacatuit ca nimeni altul. Tu, cel ce pe morti i-ai sculat, ridica-ma pe mine, cel ce sunt mort cu pacatul.
Tu, cel ce pe orbi i-ai tamaduit, lumineaza si ochii cei intunecati ai inimii melei Tu, cel care din gura sarpelui pe Adam l-ai izbavit, trage-ma si scoate-ma si pe mine din noianui faradelegilor mele.
Caci oaia Ta sunt si mancat de leu m-am facut cu pacatele, dar fiu ma voi face, daca ma voi tamadui cu darul Tau.
Lepadat m-am facut ca un lepros, dar Tu, daca vei voi, sa ma curati ! Stiu, vai, ca intru cunstinta am pacatuit ! Tu, Doamne, pe Zaheu l-ai miluit ca pe un vrednic. Miluieste-mi si pe mine care sunt netrebnic! Lup, era Pavel oarecand, gonind oile Tale. Fiara era rupand oile Tale, dar pastor l-ai facut cu darul Tau, tamaduind si grijind oile Tale. Stiu ca el intru necunostinia a pacatuit. Dar pe mine. Doamne, cela ce cu cunostinta am gresit, miluieste-ma cu darul Tau cel covarsitor ! Vai mie ! Ma sfiesc de cei ce acum se sfiesc de mine, ca nu cumva sa ma rusinez de dansii pentru pacatele mele cele ascunse! Ma rusinez de cei ce m-au nascut pe mine. Ca vaduva din Evanghelie, care suparand pe Judecatorul cu staruinta ei si-a dovedit cererea, vreau sa ma fac. Si ca prietenul cel indraznet vreau sa ma arat catre Tine, prea bunule si singurul Stapan, ca sa intorci sufletul meu cel ce in pacat s-a robit. Acela paine a cerut spre mangaiere, iar eu dezlegarea sufletului de osteneala cer. Acela hrana trupeasca a cerut, iar eu chemarea inapoi a sufletului cersesc. Asculta, ca un bun si prea bun, glasul plangerii si al lacrimilor mele si intoarce-ma ca sa fac rod bun de pocainta.
Racoreste-mi arsita constiintei mele, innoindu-ma pe mine cel invechit cu patimile pacatului, ca, de robia acestora dupa ce ma voi izbavi, sa rasuflu cu usurare vazduhul slobozeniei mele si cu bucurie si veselie sa slavesc bunatatea Ta !
Stiu, o Stapane, ca milostiv esti, Doamne, si voiesti ca sa ma schimbi. Astepti cu nespusa bucurie si bunatate rodul voirii mele. Si gata esti ca sa ma miluiesti o, nemarginit de bunule Doamne ! Dar vrei sa vezi asezamantul meu. Caci miluind, voiesti sa ma inveti. Si iertandu-ma, voiesti sa ma castigi partas al imparatiei Tale.
Vai de simtirea mea ! Vai de ticalosia mea ! O, grasul si pamantescul suflet ! O, inima razvratita ! O, gura. plina de amaraciune ! O, gitlej, mormant deschis ! Pentru ce nu-ti aduci aminte o, suflete, de calea netrecuta a despartirii tale? Pentru ce nu te gandesti catre calatoria aceea? Pentru ce iti tragi asupra-ti pedepsele cele vesnice? Ce faci o, suflete, petrecand ca un animal fara de pricepere ?
Vai, mie cum aleg intunericul mai mult decit lumina!
Cum pe placerea care astazi este, dar maine nu mai e, o iubesc mai mult decat bunatatile cele vesnice si negraite.
Vai mie, cum voiesc, decit podoaba aceea in chipul soarelui, mai mult pe cea intunecata si innegrita s-o imbrac.
Cum, decat imparatia Cerurilor, mai mult cinstesc locuinia cea intunecata si innegrita a iadului eu, pacatosul, singur si intru cunostinta voind sa ma ranesc.
Vino-ti in fire, suflete ! Teme-te de Dumnezeu! Slujeste-L ! Slujeste-I intru toate faptele bune, ca sa nu primesti din mana Lui indoite pedepse. Iubeste pe Dumnezeul tau si umbla in calea Lui cu dreapta credinta. Intelege o, suflete, ca veacul acesta se aseamana locului de lupta al balaurului… Balaurul cel tare, negresit se nevoieste sa biruiasca. El se surpa si e batjocorit de unii care vedem ca se incununeaza prin inselarea lui. Altii prin amaraciunea pricinuita de el, veselia vesnica o dobandesc, altii, prin placerea lor, amaraciunea vietii vesnice vedem ca o afla. Unii, prin lepadarea de sine, pe diavol il biruiesc. Iar pe altii, care se infasoara in sine, cu inlesnire el ii biruieste. Celor ce iubesc pe Dumnezeu din tot sufletul lor, razboiul cu diavolul li se pare usor. Dar celor ce iubesc lumea, razboiul greu si nesuferit le este.
Intelege, suflete ticaloase, ca bucuria veacului acesta si desfatarea si odihna lui, pline de scarbe si amaraciune sunt. Iar necazurile si rastignirile luptei bucurie negraita si viata vesnica pricinuiesc.
Intoarce-te, o, suflete ! Nevoieste-te intru liniste! Ca ceasul mortii si al despartirii sa nu te prinda nepregatit. Intelege o, suflet al meu, care iti este chemarea. Cum iti este priceperea, cum mergi, pentru cine si pana cand? Toti la sfarsitul lucrurilor celor pamantesti au sosit, deci sfarsitul va sosi si la a ta neingrijire.
Intoarce-te o, suflete, la Domnul ! Intoarce-te cat mai ai timp !
Incredinteaza-ti viata cu hotarare in mamile lui Dumnezeu !
Lucreaza cu El si pentru El ! Si pregateste-te ca sa intri in a Lui slava atunci cand, din indurare, va binevoi sa te cheme la El, caruia i se cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea, acum si pururea si in vecii vecilor – Amin –

PLANSUL DE VINERI SEARA

Sufletul meu necajit se apropie de Tine, Sfinte Stapane! Cu lacrimi iti vorbeste Tie despre vrajmasul cel pierzator. Si cu smerenie cade inaintea Ta, rugandu-se din pricina potrivnicului care-l necajeste.
Deci, de vreme ce vine la Tine, auzi-l pe el degraba! Si alergand la Tine cu dorire, cerceteaza-l cu sarguinta ! Daca il vei trece cu vederea, el necajit fiind; va pieri. Iar daca pentru indurarile Tale il vei auzi si-l vei cerceta, se va afla. Daca vei cauta spre el se va mantui. Daca il vei auzi, va prinde putere. Sa nu-l treci cu vederea pe el ca sa nu- apuce vrajmasul. Sa nu pomenesti intaratarile mele cele prea rele cu care am intaratat Darul Tau, Stapane, milostive. Sa nu-mi rasplatesti dupa toate faptele mele. Ci mai vartos daruieste mie, pacatosului, putina vreme spre a afla pocainta adevarata, Iubitorule de oameni, Bunule. A suferit Darul Tau o multime de nelegiuiri ale tineretilor mele, ca acum sa sufere si lepadarea, intaratarea si indrazneala mea.
Nu pot sa uit, o, Doamne, ca Tu insuti Te-ai jurat asupra-Ti ca nu voiesti moartea pacatosului, ci mai vartos sa se pocaiasea de pacatele lui prin indurarile Tale. Darul Tau, Stapane, Iubitorule de suflete, totdeauna biruieste cu indurarile si milostivirile Tale.
Miluieste si mantuieste pe cei ce Te doresc! Si iarasi, indurarile Tale, pretutindeni propovaduiesc prin Evanghelii, prin Apostoli si prin toate scripturile Sfintilor Parinti si Dascali. Stiind pilda curvarului, a lui Zaheu, a Canaainencei, a celei ce-i curgea sangele, a slabanogului, a orbului, a fiicei lui Iair si-a tuturor celor mai inainte scrisi, venind la Tine, ma rog: deschide-mi usa milostivirilor Tale si primeste-ma si pe mine ! Indulceste-mi mintea, ca de multe ori cad intru faradelegile mele cele dintai zacand ca in noroi in gandurile cele intinate. Si vrand sa se coboare Darul Tau in mintea mea, afla mirosul urat, respingator, al gandurilor mele cele intinate. Indata se indeparteaza de mine, neafland o inima pregatita in care sa poata indrepta si sa slujeasca.
Spala-mi, Doamne, inima cu a Ta apa prea luminoasa ca sa-mi vin in simtire!
O, bunatatea si iubirea de oameni a lui Dumnezeu ! Cum doresti sa indemni pe toti oamenii sa se mantuiasca !
Cruta, Doamne, pe netrebnicul tau rob. Cruta milostive Hristoase Mantuitorule, zidirea Ta. Caci daca Tu, Doamne, nu ma vei inlelepti pe mine ticalosul si nu-mi vei da lumina inimii, nu voi putea, din cauza rautatii, sa-mi inteleg lenevirea si pierzania. Cata vreme sunt robit de amarul vrajmas care ma necajeste, voi striga cu lacrimi, ziua si noaptea catre bunatatea Ta : izbaveste-ma pe mine din cursele lui, care in fiecare ceas, cu ginduri desfranate si cu fel de fel de placeri, imi necajeste sufletul.
Puterea Ta, Hristoase, care a certat valurile marii, sa-l certe si pe el si sa-l goneasca de la mine, netrebnicul robul Tau.
Trimite-mi, Stapine, degraba Darul Tau, sa alunge de la mine pe balaurul cel mare impreuna cu toate gandurile grozave si rele. Fiindca strapunsaturile sagetilor lui s-au facut putreziciuni intru inima mea. Si eu in tot chipul le ascund intru a mea nebunie.
Doctorul cel bun striga catre mine. El plati nu ia, sange nu varsa, dar lenevirea mea nu-mi da voie sa ma duc la El. Vine El sa ma tamaduiasca si ma afla mancandu-mi ranile. Dupa ce le-am mancat, ma caiesc, insa cainta mea nu e adevamta.
Izvor al tuturor tamaduirilor si Parinte al indurarilor Tu esti, prea bunule si milostive Dumnezeule, Cel ce daruiesti de-a pururi cele bune celor care cer de la Tine. Caci eu insumi am cerut adesea nenumaratele Tale vindecari si darurile cele bune pe care mi le-ai daruit zi de zi. Nemasurata este adancirea milostivirii Tale care vindeca pe toti care vin la Tine.
Pentru aceasta fara de sfiala rog bunatatea Ta, mult suferitorule de rau, Doamne, sa vina iar peste mine Darul Tau, sa-mi adune mintea si sa-mi vindece ranile cele grele. Caci iata, invaluiri si griji vremelnice ma tulbura si ma fac sa nu ma mai ingrijesc de bunatatile Tale cele vesnice. Fii indelung rabdator asupra mea ! Nici cerul, nici pamantul, nu vor putea sa-ti multumeasca dupa vrednicie pentru tamaduirile pe care Tu le reversi asupra noastra. Caci cu ce cinste vrednica vor putea oare sa Te rasplateasca? Prin lacrimi le daruiesti si prin plans le inmultesti, Tu; in mijlocul nostru. O, putere a lacrimilor !
Daruieste-mi, Doamne, mie, nevrednicului, lacrimi de pocainta ca sa-mi spal pacatele si sa-mi luminez inima, sa-mi sterg datoriille cele multe prin putine lacrimi. O, de-as putea sa-mi spal zapisul pacatelor cu lacrimile mele, sa sting cu ele focul ochillor mei ce arde pentru mine in adancurile iadului. Caci cei care pling aici se vor izbavi de plansurile vesnice.
Dar eu cum stau Doamne? Imi adun necontenit gandurile de pretutindeni, si inca nu m-am slobozit de lucrarile duhurilorcelor rele ce vor sa ma opresc in vazduh din pricina lor. Si inca nu mi-am cunoscut multimea nemarginita a pacatelor mele. Caci cele ce ma cufunda in pacat, rodesc inca in sarmanul meu trup.
O, pana cand eu, ticalosul, ma voi imbata fara de vin de-ale mele pacate? Ca un rob rau, asa-mi bantuiesc si-mi vrajmasesc eu singur mantuirea. Ca si cum altii ar trebui sa vina si sa ia asupra lor ostenelile mele. O, cum nu priveghez si cum totdeauna intarat indelung rabdarea Ta, Doamne ! Inaintea ochilor pururea am amaraiciunea mea. Si Tu toate le rabzi indelung, pentru bunatatea Ta, Doamne. Daruieste-mi doctorie de intoarcere ca sa ma vindece de amaraciunile mele.
Ajuta-ma, Doamne, sa ma pot infrana. Daruieste-mi umilinta inimii ca sa-mi petrec in pocainta toate zilele vietii mele.
Lumineaza ochii cei intunecati ai inimii mele, ca sa vin cu osardie sa lucrez in Biserica Ta. Caci mi-am pierdut vremea vietii in pacate si desertaciune. Ceasul al unsprezecelea a sunat pentru mine, o suflete! Carmuieste-mi, Doamne, corabia vietii mele ! Si daruieste-mi din plin, o Doamne, pricepere si intelepciune ca sa-mi calauzesc calatoria vietii. Caci ceasul despartirii a venit, o suflete, pentru mine.
Si foarte m-am infricosat intelegandu-mi saracia. In loc sa ma bucur, eu mai vartos m-am infricosat. Infricosata cu adevarat este, o suflete, sosirea ceasului mortii pentru cei pacatosi, trandavi si pentru cei ce nu se sarguiesc sa petreaca in curatenie viata aceasta vremelnica. Doar lucratorii cu rugaciune si cu post se pot bucura in ceasul de despartire. Caci vad inaintea ochilor osteneala cea mare a pustnicilor: privegherile, ajunarile, metaniile, rugaciunile, lacrimile; si sufletul lor salta vrand sa piece din casa trupului, la loc de odihna. Pe cand pacatosului ii este scarba de vremea despartirii, el vede inaintea ochilor lenea sa si tradavia. Insa nu i se mai da voie sa graiasca ceva, in stradania lui de implinire a poruncii, dupa cainta ce este atunci in inima lui. Inima lui s-a impietrit de atata lenevire si nu mai e in stare sa se intoarca in clipa aceea.
Vai mie, suflete ! Pentru ce nu te ingrijesti de viata ta?. Pentru ce te risipesti atata in lumea care te inconjoara? Fara de veste se va face chemarea ta si ce vei face acolo, daca aici nu lucrezi nimic? Inaintea Divanului Judecatorului celui infricosat ce vei raspunde?
O, cum te fura vrajmasul si tu nu pricepi! Cum te jefuieste pe tine de bogatia cea cereasca si tu nu cunosti, mandrule si risipitorule!
Indelung rabdatorule, Fiu al lui Dumnezeu, bunule, milostivule si prea blandule Hristoase, sprijineste-ma ! Daruieste-mi, Mantuitorule, cugetare statornica la viata ce va sa fie ca sa indeplinesc bine voia Ta. Macar la batranete fa-ma, Doamne, ajutor si impreuna lucrator al Darului Tau ! O, cum oare voi putea sa stau inaintea infricosatului Tau Scaun eu, risipitorul ? Cum ma voi afla eu, nerabdatorul si cel fara de roada, impreuna cu cei desavarsiti; cu cei ce au adus roada in voia Bisericii Tale. intru ce fel de osanda voi fi aruncat eu, Doamne, atunci cand sfintii se vor cunoaste unii pe altii intru camarile cele ceresti? Cind voi vedea pe Cuviosi, pe Drepti pe imparati, intru lumina neinserata pe veci ducandu-se? lar pacatosii cei rai, mandri si trufasi, cei ce-au benchetuit fara de grija, mergand sa arda in focul nestins.
O, suflete nepricepute, o suflete fara simtire, care ti-ai urat viata cea vesnica! Pana cand obiceiul cel rau, cu pofte blestemate, te va robi pe tine? Oare nadajduiesti, in levenirea ta, ca intarzie de-a veni sfarsitul tau? Nu ! Caci va veni la tine ca un fulger ! Atunci cand nu te astepti, il vei auzi cum te striga sa-ti platesti vama. Privegheaza, o, suflete, cu lacrimi rugandu-te !
Striga din toata inima spre a te gasi intors spre rugaciune in ceasul despartirii, al mortii tale, pentru rugaciunile Prea Curatei Stapanei noastre, Nascatoarea de Dumnezeu si pururea Fecioara Maria, si ale tuturor Sfintilor Tai ca bine esti cuvantat in vecii vecilor – Amin –

PLANSUL DE SAMBATA SEARA

Si astazi, Doamne, cu fata rusinata si-n pamant plecata, indrazesc catre Tine, Stapanul ingerilor si Ziditorul tuturor, eu ca ce sunt pamant si cenusa, ocara oamenilor si defaimarea norodului, vierme si nu om. Sunt mustrat si prihanit cu totul, plin de durere si de intristare.
Cum voi cauta catre bunatatea Ta, Stapane? Ce fel de limba necredincioasa si intinata voi indrazni sa misc catre Tine? Si cum voi face inceputul marturisirii mele? Peste masura am intinat eu, ticalosul, numele Tau. Si mai ticalos decat curvarul din Evanghelie am vietuit curveste. Caci pe acela ce este intru mine dupa chipul Tau l-am intinat si l-am lasat fara paza.

Care pacate ale mele, eu ticalosul, voi cere mai intaii sa mi le ierti? Pe cele intru cunostinta, cu neasemanare neiertate? Sau a tuturor calcaturilor de porunci pe care, cu gandurile mele si cu simturile, nevraind le-am savarsit?
Stiu, Doamne, ca, pentru multele intinari ale sufletului meu si pentru necuratia mea, nu sunt vrednic de chemarea Ta. Nu pot sta intru rugaciune inaintea Ta. Nu pot sa caut si sa privesc la inaltimea cerurilor, caci pornirile rele, fara randuiala uneltind, intru totul sufletul l-au intinat. Haina cea de nunta a Botezului mi-am manjit. Caci toata mintea s-a framantat in gandurile dracilor. Prin toate lucrurile si gandurile, pururea Te amarasc. Iar pe vrajmasul meu, care se lupta cu mine de-a pururi, il trag catre mine si lui ii slujesc. Cugetul ma mustra, fata mi se rusineaza in inima mea. Osandit de mine insumi, astept judecata Ta.
O, cum ma da pe fata inversunarea din mine! Si cum, fara intrerupere, in noroi ma tavalesc. De-a pururi cu ganduri desfranate ma pangaresc. Caci din pruncie chiar m-am facut vas pacatului. Si acum, in fiecare zi, stiind ca ma asteapta Judecata, eu totusi pacatuiesc. Nu vreau sa ma impotrivesc poftelor trupului. Ci intocmai, intotdeauna, ma ratacesc si patimilor robesc.
Vai mie Doamne! – indelunga Ta rabdare cat de rau am cheltuit-o. Vai mie! Vremea vietii am petrecut-o in desertaciuni. Doamne, sa nu ma mustri cu mania Ta! Sa nu dai la vedere toate lucrurile mele cele urate si necuviin- cioase ca sa le afle toata lumea. si nici inaintea ingerilor, spre osana vesnica sa nu ma dai. Stiu ca de toata rusinea si de toata osanda sufletului sunt vrednic, Stapane! O, cum voi putea plange orbirea sufletului meu? Cum voi plange atata necunostinia? Cum voi plainge voirea mea atat de patimasa si nepocaita?
Alaturatu-m-am cu dobitoacele cele fara de minte si m-am asemanat lor. Gol m-am facut eu, ticalosul, prin a mea trandavie caci strain sunt de cei ce intru rugaciune si intru priveghere s-au nevoit. Cauta spre mme, Stapane, cu mila dintru inaltimea cea sfanta a Ta. Vezi neindreptarea sufletului meu celui ticalos si cu judecatile Tale miluieste-ma si ma indreapta.
Ca si cum as sta inaintea Sfantului Scaun al Slavei Tale, ca si cum m-as fi atins de prea curatele Tale picioare, asa ma rog si ma daruiesc Tie cu inima zdrobita.
Miluieste-ma, Milostive, pe mine, faptura Ta. Intoarce-ma pe mine cu Darul Tau. Stiu ca toate le poti si cu neputinta nimic nu este inaintea.Ta. Sa nu astepti vointa mea cea stricata, caci nu am osardie spre a ma indrepta. Plangeti toata firea cea vazuta si nevazuta, pentru mine, cel care intru pacate si-n patimi de tot am imbatranit. Plangeti pentru mine, cel care pentru cei ce ma vad sunt intreg si intelept, dar pe dinlauntru de-a pururea curvesc.
O, suflete ticalos, s-a apropiat dezlegarea ta de trup! Pentru ce te veselesti de privirile cele straine de tine, de care vrei sa te lasi? Cu care lucruri ai veselit pe Domnul, pe Nascatoarea de Dumnezeu, pe Sfinti si pe vecinii tai?
Trezeste-te, suflete ticalos, ca sa nu te afli in scarbe si-n suspine! Ca sa nu plangi fara de folos in vecii vecilor. Caci de ar veni atunci toate in mintea ta, nu te vei ajutora. acum este vremea rascumpararii, pe care toti au folosit-o.
Trimite-mi puterea Ta, Doamne, spre ajutor.Intoarce-ma si miluieste-mi inima, care s-a facut pestera si locas dracilor. Nu sunt vrednic sa-ti cer iertare, Doamne, ca de multe ori m-am fagaduit sa ma pocaiesc Tie si mincinos al fagaduintei m-am facut. De multe ori m-ai ridicat si eu iarasi am cazut. Pentru aceasta atrag osanda asupra mea si marturisesc ca sunt vrednic de toata munca si pedeapsa. Caci de cate ori mi-am luminat mintea cea intunecata si ai adunat din ratacire gandurile mele si eu iarasi, cu sufletul meu, vin spre cel rau.
Totul ma inspaimanta si ma cutremur cand ma gandesc cum m-a biruit patima. Cum voi povesti darurile ce mi s-au dat mie de la Darul Tau Doamne, pe care eu, ticalosul, le-am lepadat si le lepad din pricina lenevirii mele! Caci Tu Stapane, cu nenumarate daruri m-ai umplut pe mine, iar eu, ticalosul, Ti-am rasplatit cu cele potrivnice.
Si Tu, Doamne, cel ce firesc ai indelunga rabdare si adincul milostivirii, sa nu ma parasesti ca sa fiu taiat precum smochinul cel neroditor. Sa nu te grabesti a ma secera din viata crud si fara de vreme. Sa nu ma rapesti pe mine nefiind pregitit. Sa nu ma ridici pe mine mai inainte de a-mi aprinde candela. Sa nu ma iei pe mine neavand imbracaminte de nunta. Ci ca un bun iubitor de oameni, miluieste-ma pe mine, si daruieste-mi ani de pocainta. Si nu pune sufletul meu gol, la jalnica mustrare inaintea infricosatului Tau Divan. Caci daca dreptul abia se mantuieste, apoi eu cel necredincios pacatos unde ma voi arata? Si daca stramta si necajita este calea ce duce in viata, atunci eu, cel ce am benchetuit desfatandu-ma si inaltandu-ma, cum ma voi invrednici bunatatilor celor vesnice? Tu Doamne, Mantuitorul meu, Fiu al adevaratului Dumnezeu, in dar intoarce-ma de la rautatea ce este in mine si din pierzare.
La mila Ta nazuiesc eu, ratacitul. Primeste suspinele mele ca pe lacrimile curvei. Caci Tu, stii, Stapane, cat de lesne e alunecarea spre pacat a firii omenesti!
Adu-ti aminte ca din tinerete se pleaca mintea omului spre cele rele. Sa nu te manii asupra noastra, ci deschide-mi usa milei Tale.
Sa nu biruiasca trandavia mea iubirea Ta de oameni, sa nu biruiasca lenevia mea sarguinta Ta. Primeste, Stapane, si auzi intinata si nevrednica mea rugaciune. Cela ce nu Te intorci de la rugaciunea pacatosilor. Cela ce dai mana celui ce zace jos. Povatuieste-ma pe mine la frica Ta! Da-mi lacrimi de umilinta !
Am ridicat ochii cei duhovnicesti ai sufletului meu catre Tine, Doamne. Sa nu ma lepezi de la fata Ta, ca Binecuvantat este numele Tau in vecii vecilor – Amin –

PLANSUL DE DUMINICA SEARA

Ca inaintea infricosatului Tau Divan, Doamne, sunt eu osanditul si fiind mustrat de privelistea cea ingrozitoare a faptelor mele si vazand dreapta hotarare rostita de gura Ta care ma asteapta, strig eu cu lacrimi: Drept esti, o Judecatorule, si dreapta este judecata Ta! Caci intocmai cum mi se cuvine, primesc eu de la Tine !
O, luminilor, prea sfinti Ingeri, picati lacrimi asupra mea!
Caci mila lui Dumnezeu am nesocotit-o statornic, si nu m-am umilit pre mine precum a vrut El. Deci, cu adevarat, dupa dreptate sunt pedepsit. Cand Domnul, mila Sa mi-a pus-o inainte, eu, necugetand, n-am luat-o in seama. Deci cu dreptate, se intoarce acum de la mine. Si cu ce urgie imi vor grai atunci ingerii: ” S-a dus vremea de pocainta. Acum este rasplatirea ” ? Mangaierea a slabit. Pocainta si lacrimile sunt nelucratoare. Muncile se inmultesc. Suspinele mele nu se aud.
Acum este tanguirea nesfarsita. Acum du-te, ia-ti rasplata pentru lucrurile tale cele amare si cumplite, arzandu-te ca o materie a firii celei neadormite si-a viermelui celui amar!
Ca un fiu al intunericului, desfateaza-te ! Ai iubit intunericul cel vesnic, indulceste-te de fetele cele negre, pentru ca ai urat lumina cea de-a pururea nemuritoare ! Acolo va fi plansul cel neincetat si scrasnirea cea dureroasa. Vai mie, sufletul meu ticalos, ca esti gol cu totul de fapte bune !
Cum vei vedea pe Judecatorul cel nemitarnic, Arhanghelii stand si cantandu-I toti pamantenii stiindu-i, de infricosatul Scaun tremurand toti? Caci Judecatorul este fara de mila celor ce n-au lucrat aici mila. Vai mie atunci, suflete necajit! Caci nu va fi glas, nici ascultare. Vesnic se vor veseli cei drepti, vesnic se vor munci ceilalti. Pentru ca pe Dumnezeu cel vesnic nu L-am ascultat.
Deci de nevoie este de-aici sa strigam spre Dumnezeu si oamenilor sa le vestim. Chezasi, pentru aceasta sunt Cuviosii si Dreptii. De aceea, si eu Doamne, vestesc Numele Tau. Iarta-ma pe mine netrebnicul, robul Tau !
Sa nu treci cu vederea ticaloasa mea rugaciune. Mainile mele, intinate, catre tine le intind. Sa nu ma lepezi pe mine cel incarcat de patimi! Ci cauta spre mine cu iubire de oameni si cu blanda Ta milostivire. Pe mine, cu dezmierdarile de tot m-am intinat. Si frumusetea sufletului intru totul am necinstit-o. Cugetelor celor trupesti m-am robit. Si stapanirea mea cea dintai am pierdut-o. Vrajmasul sfatuindu-ma, nebuneste pe el l-am ascultat. Si pe idolii patimilor, in suflet i-am inaltat. Poftele pantecului le-am implinit si stralucirea mintii, de tot am innegrit-o. In cinstea de fiu adevarat fiind, dobitoacelor celor necuvantatoare m-am asemanat.
Frica strasnica si cutremur ma tin cand vad inainte taierea mortii care vine asupra tuturor in chip tainic si ma gaseste pe mine, vai, tot neindreptat.
Pentru aceea, din adancuri strig catre Tine, Doamne, si cad inaintea Ta cu lacrimi. Fii mie milostiv si iubitor de oameni, caci spre Tine am nadejdile mele. Ajuta-ma sa scap de urgia de dincolo!
Binevoieste ca sufletul meu cel impietrit sa castige inaintea Ta puterea de a rodi fapte bune! Gandurile cele sterpe scutura-le cu focul Sfantului Tau Duh ! Sa nu ma tai ca pe pomul eel neroditor si in focul cel nestins, Doamne, sa nu ma trimiti ! Sa nu faci din mine paie ale vapaii iadului, ci ca pe niste grau, Dumnezeul meu, primeste-ma in hambarul Tau.
Genunchii inimil mele imi plec eu, ticalosul. Caci nu indraznesc sa caut la ceruri. Primeste rugaciunea gurii mele celei intinate, Cel Ce esti fara de pacat, Ziditorule si Imparate al tuturor si Atotputernice. Surpa-l pe vrajmasul meu din tot felul de faradelegi izbavindu-ma. O, cum se bucura ingerii si muritorii vazand intoarcerea mea!
Am calcat toate poruncile Tale. M-am amagit cu fapte urate. Sa nu Te ingretosezi de mine, preabunule Stapane ! Izbaveste-ma de robia vicleanului! Cu inima infricosata, Te rog pe Tine, Doamne, Cel Ce cu voia Ta m-ai auzit si m-ai iubit atat de mult, incat pentru mine te-ai intrupat si moarte ai suferit.
O, cum am putut uita dragostea Ta ! Cum am putut sa ma fac rob tuturor dezmierdarilor, spurcandu-mi trupul si sufletul in tot felul si-n tot locul? Pentru aceasta strig: Pacatuit-am, Doamne, si pururea pacatuiesc ! De aceea, inaintea Ta, eu stau acum osandit. Ci da-mi dezlegare de rautatile mele, ca un Dumnezeu milostiv si indurat!
Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara, Maica lui Dumnezeu, Usa cea cereasca si Chivot sfant, mantuire intemeiata te am pe tine. Maintuieste-ma, Stapana, in Dar!
Legiuni de Ingeri, in cer, de multe ori suspina pentru mine, ca nu cumva sa se rapeasca fara de veste sufletul meu si sa merg in curgerile focului. Legiutori, Apostoli infricosati sezand pe scaune cu Judecatorul, Ingeri cu palose inarmati si infricosatori, vor desparti inimile pacatosilor.
Atunci se va taingui toata suflarea caci nu vor avea margine, vai, muncile cele cumplite. Apuca mai inainte de toate acestea, suflete. Urmeaza plansul desfranatei si striga dimpreuna cu dansa:
” Izbaveste-ma, Mantuitorule, de infricosata groaza a muncilor celor vesnice! Pe Tine te lauda neincetat Heruvimii si necontenit Serafmiii cei cu sase aripi. Te canta Cetele cele ceresti si iti slujesc si se inchina Tie, Treime in Unime. Lumina nenascuta esti, Parinte, si dimpreuna, fara de inceput, Il ai pe Fiul Tau. Si de-a pururea impreuna vecuitor Il ai pe Duhul Sfant, Care daruieste tuturor suflare de viata, ca un milostiv, indurat si bun.

Cu rugaciunile Mucenicilor si ale Proorocilor, ale apostolilor, ale Cuviosilor si ale Ierarhilor, primeste si glasul nostru, Parinte ceresc. Slava Tie, Doamne, caruia Ti se cuvine Slava si stapaniirea, impreuna cu prea sfantul, bunul si de viata facatorul Tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor! – Amin

Gandurile persistente si bolile !

c0805-cv42

Anemia, leucemia si conflictele care afecteaza oasele conform Noii medicini germanice

Conflicte delagate de oase si dinti:

CALOTA CRANIANA – Conflict legat de intelectualitate. „Nu sunt deajuns de destept sa realizez/fac ceva”.

MAXILARUL – conflict – a nu putea musca, adversarul e prea puternic, mi-am rupt dintii încercând sa-l
musc.

MANDIBULA – conflictul de a nu putea musca, adversarul meu e prea puternic. Faza activa – dintii se misca,
cad, nu doare. Faza de vindecare – încep sa doara. Stomatologul spune: „bacteriile sunt de vina, nu ti-ai
spalat dintii”.

Smaltul dintilor, dedesubt e radacina si maxilarul. Fiecare dinte în parte are un conflict propriu de
muscatura. Conflictul pe care îl are dentina e ca nu poate sa muste, la fel si mandibula, pentru ca adversarul
e prea puternic.

Smaltul dintilor – CARIILE – NU ARE VOIE SA MUSTE. Ex: – fratele mai mic acasa si l-as putea lovi dar mama nu ma lasa. Am carii. Daca am un frate mai mare: as vrea, dar nu pot, pentru ca e prea puternic. Gaura în dinte.

Incisivii, caninii si molarii. Cu incisivii apucam sau ne aparam. Cu caninii prindem, apucam, cu molarii
sfarâmam. E o diferenta daca vreau sa ma apar su s-o sfarâm. Are importanta si lateralitatea. Fratele e pe
partea partenerului.

PARTEA DE LA GÂT A COLOANEI VERTEBRALE: – am suferit o nedreptate, am fost tratat pe nedrept – „DE CE TOCMAI EU?”
În faza de vindecare – întepenirea gâtului.

ARTICULATIA UMARULUI: Nu am voie sa imbratisez pe cineva, „nu sunt o mama buna“, „nu sunt un
partener bun.

COLOANA VERTEBRALA REPREZINTA PERSOANA, DEPRECIERE CENTRALA.
Are întotdeauna legatura cu „DE UNDE ÎMI TRAG EU ÎNCREDEREA ÎN MINE? DE LA PARTENER SAU DE LA
MAMA-COPIL?”. Coloana vertebrala are partea partener si partea mama-copil.
De multe ori e un conflict ca a fost diagnosticat cu cancer. În acel loc persoana mea nu mai e buna de nimic.
La acea înaltime osteolizeaza coloana.

STERNUL – DEPRECIEREA ÎN DECOLTEU, SE REFERA LA PIEPT – daca femeile au sânii prea mici sau inegali sau barbatul pieptul prea îngust.

COASTELE – cand nu este ceva in regula cu sanii sau plamanii. Apare des in urma amputarii sanilor.

COTUL – A NU PUTEA SA LOVESTI, PE EXTERIOR. PE INTERIOR – A NU PUTEA ÎMBRATISA, A NU PUTEA LUA ÎN BRATE.

„Cotul tenismanului” – nu pot sa-l înving. Osteolizeaza osul sau tesutul conjunctiv, nu doar în faza activa.
Dupa ce îmi iau revansa, ajung în faza de vindecare si am acel cot de tenis. Unii ar spune ca s-au fortat.

OSUL SACRUM (sacro-coccigian), Coccis – URMAREA HEMOROIZILOR, NU POT SA STAU, MA DOARE sau „Nu sunt destul de bun la pat/sex”, adica conflict de devalorizare la nivel sexual sau POATE FI URMAREA UNUI ACT SEXUAL ANAL CARE DOARE.

SIMFIZA PUBIANA – A NU PUTEA SA AI ÎN PROPRIETATE CEEA CE TU LA RÂNDUL TAU POTI LASA
MOSTENIRE. Când copiii se cearta pentru minge, cel care are mingea se asaza pe ea.

BAZINUL MIC – DEPRECIERE DIN PUNCT DE VEDERE SEXUAL – ÎN LOCUL ACESTA NU AM FOST BUN DE NIMIC – impotenta, cancer la prostata sau femeia spune „eu nu pot sa-ti ofer asta”.

BAZINUL MIC – SCADEREA ÎNCREDERII DIN PUNCT DE VEDERE SEXUAL. „Nu mai fac fata”. La femei scaderea încrederii e când barbatul ei are o prietena mai tânara. Femeia îsi închipuie ca nu mai poate sa-i ofere asta. Atât timp cât femeia se gândeste ca sotul ei e cu una mai tânara, atâta timp va avea osteoporoza. Daca însa si-a dat seama ca barbatul ei e un ticalos si ca el e cauza osteoporozei, nu va mai trebui sa suporte situatia asta si va încerca sa gaseasca un nou partener. Daca va râde si va trece peste situatie, se va vindeca. Atunci osul se va calcifia din nou, indiferent ca se iau sau nu medicamente.

BAZINUL – corespondentul bazinului mic, al bebelusului. Daca femeia nu poate ramâne însarcinata, barbatul
reactioneaza la bazin.

SOLDUL – NU POT SA-MI IMPUN PUNCTUL DE VEDERE FATA DE PARTENER SAU FATA DE MAMA-COPIL. (Oamenii siguri de sine isi pun de maile in sold cand argumenteaza)

FEMUR – EU NU SUPORT ASTA, NU POT SA TREC PESTE ASTA.

ARTICULATIA MÂINII – NU POT SA TIN SUB CONTROL O SITUATIE. Inflamarea – vindecare continua. LA DEGETE – NU AS FI FOARTE PRICEPUT SA FAC ASTA.

GENUNCHIUL – DEPRECIEREA SENTIMENTULUI DE SPORTIVITATE.
DEPINDE DE SCARA VALORICA A FIECARUIA. De pe partea partenerului, daca partenerul ma lauda de obicei, sau partea mama-copil. Daca ratez, ma depreciez fata de mama, daca ma lauda de obicei când câstig sau marchez.

APA LA GENUNCHI – conflict de depreciere de origine sportiva solutionat plus conflict existential (nu are
bani) – se închid tuburile colectoare renale.

LA COLOANA VERTEBRALA – ÎN TOATE CAZURILE SE CAUTA PARTEA STÂNGA SAU DREAPTA – PRABUSIREA CENTRALA A PERSOANEI. SCOLIOZA
poate fi si motorica, nu se leaga întotdeauna de oase. Conflict motoric. Trebuie cautat conflictul si rezolvat.

Ex: – mama îsi bate fiica, o trânteste în tufis, fata nu se poate feri. Îi afecteaza musculatura si are scolioza.
Daca ar fi afectate oasele, ar fi dureri foarte mari ale oaselor. Mai mult ca sigur e musculatura, dar pot fi
implicate si oasele si muschii.

TIBIA – CONFLICT DE DEPRECIERE LOCAL – „ÎN LOCUL ACESTA NU MAI SUNT EU BUN”, conflict de
depreciere în urma unei paralizii, unde muschiul se prinde de os peste tendon. Daca am o paralizie,
musculatura e paralizata dar se va produce osteoliza în locul unde musculatura e legata de os prin tendon.
În apropierea genunchiului conflictul va fi legat de sportivitate.

LABA PICIORULUI – NU POT SA FUG, SA DANSEZ, SA DAU UN SUT.

CALCÂIUL – NU POT SA STRIVESC SITUATIA ASTA SAU PE CINEVA CARE MA ENERVEAZA.
Fiecare os are un continut specific al sentimentului de depreciere.

MONTURI – CONFLICT DE DEPRECIERE. IMPORTANTA E LATERALITATEA.
Ex. – fetita cu monturi – la 8 ani a fost abuzata de partenerul mamei sale. I-a povestit mamei, care nu a
crezut-o si a certat-o. Ambele degete i s-au deformat. La 20 de ani povesteste iar cu mama ei. Mama o
întreaba de ce nu a povestit nimic? Degetul de pe partea partener s-a îndreptat. Deprecierea de pe partea
mama-copil a ramas, nu a putut-o ierta pe mama ei.

„Durerile de crestere la copii” – sunt faza de vindecare a unui conflict de devalorizare de sine (cand a fost
batut, umilit, a primit o remarca negativa) sau din cauza performanta slabe la sport

ARTROZA – POLIARTROZA, etc – FAZA ACTIVA ÎN CONTINUARE – necroza tesutului, fara inflamatie. Depinde unde e pozitionata: nu pot sa ma impun – la sold, depreciere din punct de vedere al sportivitatii – la genunchi. Depinde pe care parte e – partener sau mama-copil.

ARTRITA – FAZA DE VINDECARE CONTINUA – inflamatie.
Pentru socrul lui, care era mecanic, era o realizare din punct de vedere sportiv sa repare o masina. Era
competitia. Dr. Hamer sfatuieste sa ne facem din Germanica un Hobby.

Caz: – fiica lor se plânge ieri ca o dor oasele pe partea mama-copil. Îl roaga pe prietenul ei sa o duca la baie,
acolo delireaza, cade jos si vomita. Fata are 20 de ani. Nu de mult a visat foarte intens despre copii, ca si
cum ar fi avut copii. Vomitatul e în legatura cu mica curbura a stomacului. Absenta e în criza legata de
musculatura. Exista 2 posibilitati: – suparare teritoriala masculina sau feminina – conflict de identitate – a nu
te putea hotarî. Din punct de vedere al stomacului, poate ca si-a solutionat o suparare legata de
teritorialitate. E dreptace. E la perioada ciclului. Primul conflict ar trebui sa vina pe partea stânga si al doilea
conflict îi provoaca ciclul. Când rezolva al doilea conflict si ciclul se încheie. Dar se gaseste într-o constelatie
si conflictul legat de stomac a fost al doilea sau al treilea. Saritura calului devine specifica dreptaciului. E în
constelatie depresiva feminina, a putut rezolva un conflict de identitate – saritura calului – loveste pe partea
masculina. Elizabeth iubeste foarte mult animalele. Are o catea de 10 ani. Ea locuieste la prietenul ei,
studiaza, e foarte putin timp acasa si a lasat câinele la ei. Asta e suferinta ei. Pentru ca ei nu sunt acasa, a
trebuit sa ia câinele la ea. Acesta a fost conflictul ei – „sunt o mama proasta pentru copilul meu”. Criza a
ajuns în punctul de întoarcere. 2-3 zile i-a fost rau, dupa ce a vomitat s-a simtit mai bine. Problema cu
catelul a fost definitiv rezolvata, nu vor mai fi sine. Poti sa te arati altfel în fata copilului tau, atâta timp cât ai
priceput împrejurarile si nu esti nesigur. Copilul observa imediat nesiguranta si intra foarte usor în panica.
La prima durere foarte mica, încercati sa va întelegeti si cu timpul va deveni tot mai clar. Nu exista simptom
fara o cauza evidenta.

TENDONUL LUI AHILE – „NU SUNT ÎNDEAJUNS DE RAPID”.
Fiecare tendon are o sarcina precisa. Tendoanele de sub brat – a apuca, a tine ceva strâns. Necrotizeaza
tendonul, se subtiaza, se poate rupe. De regula nu se prea rup tendoanele. În faza de vindecare – inflamare,
doare, se reface, la sfârsitul perioadei de vindecare tendonul va fi mai gros si ramâne asa.
Hamer are în podul palmei un tendon foarte gros. Are 2 boxeri si îi tinea în lesa cu o singura mâna. Fug dupa
alt câine si îl trântesc la pamânt. Se tine de o bara, câinii trageau.

Caz: – inflamarea tendonului lui Ahile pe ambele parti. Nu a fost suficient de rapid cu partenerul sau mama-copil.
Traiesc în comunitatea Sf. Francisc 15 familii, au gospodarie agricola, 2-3 „caministi” care nu trebuie sa
munceasca, pensia lor intra în casa comunitatii. Se ocupa de hranit pisicile. Prietenul lui trebuie sa
urmareasca unde fac pisicile cuib si sa „eutanasieze” puii la nastere. Trebuie sa fie atent sa nu fie prins de
copii sau pensionari. Daca se afla ca nu a fost destul de rapid, apare conflictul.

FEBRA MUSCULARA – reumatism la muschilor. Fiecare muschi îsi are rolul sau. CONFLICT MOTORIC – CA NU AM PUTUT SA EVIT – ÎN FAZA DE VINDECARE MUSCULATURA E REPARATA SI DOARE.
Pot avea o depreciere centrala – de exemplul pentru ca am fost înselat sau pentru ca am cancer dar pot
suferi aceasta depreciere pentru copilul meu – eu sunt de vina ca copilul meu nu poate sa mearga. Poti avea
un conflict si pentru altcineva. Reactiile sunt la fel. Pot sa ma aleg cu un cancer la ficat pentru ca am cancer
la intestin, dar si pentru ca a fost otravit câinele meu.

Primul lucru – trebuie cautata originea conflictului. La ficat, plamâni, e relativ simplu – are un singur focar
circular. Daca are acest conflict pentru altcineva, va avea ficatul sau plamânul plin de focare concentrice,
daca are frica de înfometare catre sine însusi.
Daca am un conflict de depreciere pe partea mama-copil, trebuie deosebit: e mama sau copilul – de unde
îmi iau în principal stima de sine. Daca merg la fotbal pentru ca mama ma mângâie pe cap, dau gres si
mama nu ma mai mângâie. E genunchiul pe partea mama-copil.

ANEMIA – LEUCEMIA – DURERILE DE OASE
Deprecierea de sine – faza activa – osul osteolizeaza si avem ANEMIE, scade nivelul celulelor rosii si albe.
Oboseala generata de anemie, ne protejam oasele poroase. Fiecare os e acoperit de un periost foarte
rezistent. Mentine stabil un os foarte poros. S-ar putea rupe, dar nu se rupe atât de usor ca în faza de
vindecare. În faza activa nu sunt dureri. Daca se rezolva conflictul, cu ajutorul bacteriilor osul se recalcifiaza,
periostul se întinde – provoaca dureri la oase.
În faza activa a unui conflict de devalorizare de sine, care este raportat de scheletul osos apar apar gauri in
os, numite osteoplaste în medicina clasica. La sfârsitul perioadei de vindecare gaura se calcifica – la o
sectiune se vad urmele ca nervurile de la o cladire – dop de calciu. Acele plusuri de calciu sunt considerate
rele de catre medicina, ca ar provoca osteoblaste.
SÂNGE – globule albe, rosii, trombocite, valori diferite la barbat si femeie.
4-10.000 leucocite/mm cub,
4-7 milioane globule rosii/mm cub, trombocite – 150-300.000/mm cub.
În faza activa globulele rosii si albe scad ca numar, odata sau pe rând. Avem anemie. În faza de vindecare
maduva produce întâi globule albe – multe leucocite, apoi globule rosii câteva saptamâni mai târziu.
Schimbarea acestui nivel al globulelor în sânge – conflict de depreciere a persoanei, în afara de cazul când
exista sângerare. În faza activa se contracta vasele, în faza de vindecare se dilata vasele – am brusc un volum
de 8 ori mai mare în vasele de sânge, diluat cu ajutorul serului din jur. Medicina clasica ia 1 mm cub de
sânge – în faza activa numara celulele si daca peste o ora îsi rezolva conflictul, sângele e subtiat si brusc se
numara mai putine celule. Asta este de fapt o PSEUDOANEMIE.
Are acelasi numar de celule, numai ca sângele e mai diluat.
Cei mai multi medici prescriu preparate de fier la astfel de valori de sange, insa acel fier este anorganic,
neasimilabil si in plus toxic. Fierul oricum nu are cum sa lipseasca din alimente, caci este practic in toate. In
plus corpul face din alte element, fier, asa cum arata transmutatiile biologice descoperite de Dr. Loius
Kervran. Daca ar exista o lipsa de fier in alimente si ceilalti membrii din familia unui „anemic“ ar trebui sa fie
anemici. Insa nu este deloc asa.

A da pastile cu fier la anemici este ca si cum ai pune benzina intr-un rezervor spart sau ai trimite fier la o
turnatorie care a fost inchisa din lipsa de foc. Nu are cum sa ajute. Mai ales ca fierul nu lipseste oricum din
alimentatie. Pastilele cu fier sunt chiar daunatoare. Insa Dr. Hamer ne arata ceva nou: pana si masurarea valorii de fier din sange (adica a numarului de celule rosii) este bazata in multe cazuri pe o eroare medicala, caci medicina clasica nu stie ca sangele are faze in care este normal sau mai diluat din cauza unui proces activ de autovindecare a oaselor. Fierul si hemoglobina din sange este la fel ca si inainte, numai ca sangele e mai diluat. Deci de face panica in mod inutil. Conflictul care duce in faza de vindecare la reparatia oaselor si la valori de sange „anormale“ este insa ceva destul de des intalnit.

Daca procesul de reparatie ar fi mai intens din cauza unui conflict mai indelungat, medicina ar descoperi
„leucemie“ si ar „trata-o“ cu citostatice, transfuzii de sange sau alte minuni, desi este vorba doar un proces
de autovindecare care nu necesita ajutor.
Tineti minte filmul „Love story“ din anul 1970, in care fata face leucemie si moare?
Acel film, ca si filmul „Philadelphia“ din 1993 cu Tom Hanks si Denzel Washington, in care un homosexual
moare de pe urma la SIDA, nu sunt filme artistice, ci este propaganda sublimala a industriei farmaceutice cu
ajutorul filmelor si care are numai rolul de a ne baga o frica imensa si de nesters in subconstient cu privire la
„leucemie“, SIDA, pozitiv HIV“ , etc. Aceasta spalare de creier functionea si este facuta sistematic de la inventia cinematografiei incoace. In ultimii 10 ani au fost facute foarte multe filme care se ocupa de ebola si sau moli similare produse de virusi periculosi. Pana in ziua de astazi nu a putut fi dovedit nici un singur virus.

PACIENT CU LEUCEMIE. 
Daca va fi diagnosticat cu cancer al sângelui sau va primi o transfuzie de sânge – corpul nu poate deosebi
între a pierde sau a primi sânge. În natura nu exista situatia de a primi sânge. Pacientul reactioneaza cu
splina, absoarbe leucocitele si pacientul va sângera din toti porii: ochi, urechi, nas si hemoragie interna.
Hamer spune: când se întâmpla asa ceva, sa fie sunat. Le spune: – daca în cazul leucemiei se implica si
splina, e nevoie de un medic de urgenta. Trebuie sa protejam pacientul de a i se pune diagnostic de cancer
la sânge. Sa nu pierdem din vedere valorile din compozitia sângelui, dar nici sa le exageram. Nimeni nu ar
trebui sa moara de leucemie.

Studiu de caz: – o femeie tânara, careia nu-i era clara lateralitatea. Avea o depreciere din punct de vedere
intelectual. Adâncitura în calota pe partea stânga, în legatura cu seful ei, care era partener – biologic era
stângace. Daca lamuresti conflictul, poti stabili lateralitatea.
Când periostul se întinde în faza de vindecare – medicii fac punctii. Se deschide periostul, înauntrul osului
nu mai poate fi acumulata presiune, prin acea gaurica calusul iese si masa de celule curge în muschii din
jurul oaselor. Atunci diagnosticul e OSTEOSARCOM. NU LASATI PE NIMENI SA VA ÎNTEPE! ÎMPARTIREA ÎNTRE BUN SI RAU E O TÂMPENIE!

Ex: – baiatul lui Helmut a primit permisul de conducere la 17 ani. Se serba sfârsitul scolii si s-a dus sa bea. Nu era plecat cu masina, dar îsi pierde permisul de conducere. Helmut era plecat, îi spune la telefon si s-a
suparat foarte tare. Copilul a spus ca va plati tata noul permis. Noaptea se trezeste si deasupra ochiului
stâng are o umflatura – depreciere din punct de vedere intelectual – cum a putut sa se îmbete încât sa îsi
piarda permisul (ochi) si nu l-a mai gasit? A avut dureri saptamâni, desi masa conflictuala durase câteva ore.
Coloana vertebrala a dr. Hamer, pusa pe site-ul dr. Hamer. Gaurile dateaza de când a fost dat afara din
clinica. Hamer e în zodia taurului si foarte încapatânat. Nu s-a dezis de NMG. Când nu merge bine NMG are
dureri de spate si e foarte slabit. De peste 30 de ani are aceasta leucemie cronica. Stie cum sa se comporte
în faza activa si în faza de vindecare. Multi oameni rau-intentionati spun ca pentru a scapa de Hamer ar trebui aprobata NMG, pentru ca Hamer ar rezolva un conflict de teritorialitate, ar face infarct si ar muri. Dar Hamer nu are nici un releu în zona inimii, ci în zona bronhiilor. El e aproape tot timpul alfa. Când nu tuseste, în faza activa si atunci nu e alfa. Daca NMG ar fi aprobata, ar primi un puseu puternic de leucemie.

Leucemie (vindecarea oaselor dupa un conflict legat de pierderea valorii de sine)
Intr-o firma de stat de asigurari medicale se hotaraste concedierea unui angajat, doar din motivul ca nu mai
era nevoie de el, era cam in plus. Fara sa i se spuna ceva in prealabil, se face o adunare si i se spune direct in
fata ca este concediat. Ca un elev care este dat afara din clasa ca a facut prostii. Angajatul percepe acest
mod de concediere nu numai ca un soc, dar si ca o umilire, cu atat mai mult cu cat astfel de concedieri nu au
mai fost facute niciodata in acest mod in aceasta intreprindere. Concedierea este insotita de o recompensa
financiara substantiala, dar aceasta nu este mare mangaiere pentru angajat caci el are deja 45 de ani si
traieste intr-o zona mai la tara si nu sunt multe firme ca sa mai poate gasi usor o slujba noua. Pensionarea
timpurie ar fi de fapt singura sansa pe care o mai are ca sa salveze cat de cat situatia.
Angajatul se simte blamat, deceptionat, umilit, valoarea de sine este zdrobita intr-o singura clipa. Socul l-a
facut sa intepeneasca, s-a facut alb ca varul, cu privirea fixa si nu a mai putut scoate un cuvant. A durat
minute ca sa poata rosti un cuvant. O convorbire intre patru ochi cu seful a fost posibila de abia a doua zi.
Incepand de a doua zi angajatul este in faza de conflict activ (simpaticotonie) si se gandeste zilnic despre
lipsa sa de valoare. A slabit 12 kg si s-a enervat zi si noapte despre ce i s-a intamplat. Dupa 4 luni se
obisnuieste cu idea de fi la pensie si pana la urma nu gaseste situatia deloc rea. Asa ca conflictul se rezolva si
fostul angajat si actualul pensionar intra in stadiul de vindcare (vagotonie). Incepe sa ia din nou in greutate
si sa doarma bine. Dupa 2 luni de reparatie i se depisteaza din intamplare leucemie. Un lucru foarte
surpinzator pentru el caci se simtea excelent. Din cauza socului cauzat de stirea ca are cancer face imediat
niste chisturi in gat si diagnoza este acum: metastaza!
Comentariu: Leucemia este numita de Dr. Hamer „cancerul de lux“ caci este de fapt cea mai usoara forma
de vindecare care apare dupa un soc cu privire la scaderea valorii de sine si nu creeaza nici un fel de
complicatii vindecarea si in plus dupa vindecare oasele sunt mai puternice ca inainte !
Daca nu s-ar fi dus la control in 2 luni pacientul ar fi fost vindecat si fizic caci in faza activa de conflict se
pierde masa osoasa iar in faza de vindecare corpul reface masa osoasa, intarind la urma oasele chiar mai
bine decat erau inainte. Insa daca faza de vindecare este considerata “boala” si “leucemie”, bineinteles ca
medicina opreste autovindecarea si distruge pacientul.
Diagnosticul de leucemie produce un nou soc la aproape orice om si urmarile acestui soc sunt privite la
urma ca metastaze, desi sunt numai procese de reparatie un urma socurilor suferite.
Leucemia se poate considera cel mai fericit caz de “cancer” conform Dr. Hamer , caci dupa vindecare oasele
devin mai puternice ca inainte. Nu numai ca se vindeca, dar se fac si mai tari si mai solide ! Oh, medicina
oarba cati oameni ai bagat in mormant cu analizele tale prostesti si cu frica inutila despre un process de
vindecare neinteles.
Acum poate intelegeti cat de adevarata este zicala “mortalitatea creste direct proportional cu numarul
doctorilor”.

Acum poate intelegeti de ce pe vremuri “nu era cancer” : doar din cauza ca nu se descoperea.
Omul se plangea de dureri de oase fara sa stie de “leucemie”, lua niste ceaiuri si candva ii treceau de la sine.
Si acum ar trece la fel, insa ghinioanele apar numai din cauza ca omul se duce la analize.
Analizele in general, si mai ales cel preventive ca cele de cancer si osteoporoza, HIV, etc sunt cele mai mari
greseli pe care le face poate face un om. Caci la conflictele de azi, probabilitatea sa i se depisteze cuiva un
proces in curs de vindecare este mare si odata cu aceasta si sansa sa fie tratat gresit si sa-i intre frica de
boala sau moarte in san, care vor produce noi conflicte.
In Grecia, bolnavilor de cancer nu li se spune ca au cancer, numai rudele stiu de diagnostic.


Caz: „Cancer la tibie

Un tanar barbat se afla in stagiul militar. El este un bun alergator si se antreneaza zilnic, fiind obisnuit sa
castige multe concursuri de atletism la care participa des.
In timpul stagiului miltar se face o cursa de 10.000 de metri in orasul in care era stationat si la care mai
participa pe langa el si catva ofiteri mai in varsta din compania lui, care sunt mai mult amatori. El este
convins ca va castiga usor cursa, mai ales ca cei mai multi sunt mai in varsta ca el. Insa in loc sa castige, se
face aproape de ras, caci ajunge pe un loc foarte slab si este depasit chiar de ofiterul lui care este cu 20 de
ani mai in varsta.
In urma acestei infrangeri NEASTEPTATE sufera o devalorizare de sine si ramane in faza activa de conflict
timp de 7 luni. Aceasta se incheie de abia cu castigul cursei urmatoare in urma caruia valoarea de sine este
restabilita. Insa odata cu victoria apare si procesul de vindecare al confictului care a durat deja 7 luni.
La cateva zile dupa cursa aceasta incepe sa-l doara osul in tibia dreapta. Durerile devin din ce in ce mai
puternice si nimic nu il ajuta. Candva ajunge la medic, care dupa ce se uita la RMN spune ca ar putea sa fie
cancer. I se face o punctie in os pentru biopsie si
se constata ca este ceva bening. Insa medicii nu stiu exact daca este o „fractura cauzata de oboseala osului”
(material slab osos) sau este cancer. Merge la alt medic care ii pune piciorul in ghips luni de zile si ii spune ca
nu are voie sa puna greutate pe picior caci se poate rupe osul. Cand scoate ghipsul muschii sunt atrofiati si
nu mai au putere. RMN-uri ulterioare nu arata schimbari in os, ceea ce mentine dubiile legate de diagnostic.
La 7 luni dupa ce au inceput durerile, ele dispar tot asa de subit cum au inceput.
Tot ce s-a facut a fost complet inutil deoarece durata bolii nu se poate schimba si nimic nu a ajutat.
Comentariu:
Norocul pacientului, care la vremea aceea nu stia nimic de Noua medicina german a fost faptul ca nu s-a
diagnosticat cancer, astfel incat sa fie tratat cu citostatice si dupa cele 7 luni durerile au disparut de la sine.
A mai avut noroc si ca nu a primit morfina pentru dureri deoarece morfina incetineste sau opreste
vindecarea. Din alt punct de vedere se vede la ce duce ambitia si aroganta: la deceptie. In popoarele care
traiesc natural nu o sa gasiti nici concursuri de genul asta unde unul se bucura ca a castigat si restul plang.
Trebuie sa va dati seama ca din toti copii care merg la olimpiade si alte concursuri, multi din cei ce nu au
castigat se imbolnavesc ulterior daca au avut asteptari mari de la concurs.
Un om modest nu are cum sa cada caci nu se pune singur pe un podest. Un om care este pe un podest sau
se crede pe un podest poate sa cada oricand. Tot ce se intampla in viata ne ajuta sa ne smerim de fapt si tot
ne-o facem cu mana noastra. Putem invata multe lucruri utile din invataturile lui Hamer si experientele
oamenilor.

Caz: – barbat de 45 de ani. Sufera de la 16 ani dureri puternice de spate. De 2-3 ori pe an e imobilizat la pat.
Deprecierea centrala a stimei de sine. Avea 7 ani si cu o zi înainte de ziua mamei a fost rau si mama era
foarte suparata. Ca sa-si ceara iertare, se duce cu cadoul cu o zi înainte. Era o foaie de hârtie pe care
construise un turn Eiffel din bete de chibrit. Mama ia foaia si o rupe, în timp ce pe foc fierbea laptele. Pur si
simplu l-a rupt în doua pe baiat. Acesta a fost conflictul. Sina era mama care îl certa si laptele care dadea în
foc. De câte ori mirosea laptele care dadea în foc se punea în pat. Dupa ce a recunoscut sina, a rezolvat
conflictul. Sinele centrale se pot rezolva foarte usor. Sinele principale se pot rezolva numai când ramân fara
obiect. S-au redus 90% durerile. Complet nu, pentru ca mama lui era în viata. Mama lui s-a îmbolnavit, a
avut grija de ea, era din nou baiatul cel mic, era din nou pe sina principala si a avut dureri de spate.
În faza activa osteolizeaza vertebra. Vertebra se poate prabusi în ea, se taseaza. În mod real scazi în înaltime.

Caz: – om de afaceri înselat de partenerii de afaceri. În germana se spune ca „ai fost pus pe spate”. A scazut
în înaltime 5 cm.
Coloana vertebrala a dr. Hamer, pusa pe site-ul dr. Hamer. Gaurile dateaza de când a fost dat afara din
clinica. Hamer e în zodia taurului si foarte încapatânat. Nu s-a dezis de NMG. Când nu merge bine NMG are
dureri de spate si e foarte slabit. De peste 30 de ani are aceasta leucemie cronica. Stie cum sa se comporte
în faza activa si în faza de vindecare.
Multi oameni rau-intentionati spun ca pentru a scapa de Hamer ar trebui aprobata NMG, pentru ca Hamer
ar rezolva un conflict de teritorialitate, ar face infarct si ar muri. Dar Hamer nu are nici un releu în zona
inimii, ci în zona bronhiilor. El e aproape tot timpul alfa. Când nu tuseste, în faza activa si atunci nu e alfa.
Daca NMG ar fi aprobata, ar primi un puseu puternic de leucemie.
DUREREA DE SPATE ASOCIATA CU UN SINDROM DA „BURTA BAUTORULUI DE BERE”.
Trebuie facuta o delimitare între acumularile exudative (ex: ascita peritoneului, pleura) si acumularile
transudative. Osul sub inflamare e calcifiat, lichidul din interiorul osului poate difuza în exterior prin periost.
Se aduna apa în zona burtii, dar poate difuza si de la coaste prin pleura în acel spatiu pleural – e întotdeauna
un sindrom, adica tuburi colectoare renale active, dar nu de la pleura, ci de la oase. Burta nu e o ascita a
peritoneului, ci apa e de la oase, de la coloana vertebrala.
ARE UN CONFLICT DE DEPRECIERE – FAZA DE VINDECARE CONTINUA – are dureri de spate cronice si are ACTIV UN CONFLICT DE EXISTENTA. Prin sindrom i-e permanent sete.
Caz: – fibromialgie la o femeie. Dureri musculare, simptome asemanatoare gripei. Conflictul central de
depreciere a fost o reanimare nereusita a tatalui sau, murise sub ochii ei. Locul unde pornesc nervii, la
sfârsitul fazei de vindecare osul e mai gros decât initial. Osul apasa din nou mai mult pe nervi. Sfatul lui
Hamer: tatal este si ramâne mort. Sa-i faca tatalui o piatra funerara, pentru a putea fi memorat. Urmeaza
sfatul primit si se vindeca.

Caz: – SOLDUL – A NU TE PUTEA IMPUNE.
Un baiat la care soldul i se desfacuse si dupa un timp i s-a repozitionat la loc. E prezentat ca o „vindecare
miraculoasa”. Conflictul a fost mama, care facea cariera ca si cântareata de muzica pop. Copilul a avut
sentimentul de depreciere ca nu se poate impune în fata mamei. „Mama are lucruri mai importante de
facut decât sa aiba grija de mine, eu nu sunt asa important pentru mama”. Mama si-a întrerupt cariera – s-a
produs solutionarea conflictului si soldul i s-a refacut.

Caz: – în constelatie poti ramâne retardat din punct de vedere al maturizarii. Baiat de 17 ani, cu o maturizare emotionala de maxim 10 ani. Era în vacanta la un unchi, care avea o firma. Îl pune sa se ocupe de magazia lui, baiatul e disperat, o suna pe mama, ea nu avea timp, o trimite pe bunica. Conflict pe zona mama-copil în zona soldului – „nu pot sa ma impun”. Osteolizeaza osul femural. Ajunge acasa, se rezolva conflictul, apar  durerile, merge la o clinica – cancer la os, vor sa-i amputeze piciorul. Nu vrea, ajung la Hamer. Cad si îsi rupe capatul femural. I se scurgea masa osoasa. Totul era plin de masa osoasa, piciorul era foarte gros. Face 18 ani si ajunge relativ târziu într-o leucemie. A primit odata o transfuzie de sânge. La-u dat afara din clinica. A reactionat splina, a avut hemoragie interna acasa, îi curgea sânge peste tot, toti terapeutii au fugit de lânga el. Nu a putut fi ajutat si a murit.

Caz: – GENUNCHIUL – depreciere din punct de vedere al sportivitatii. Baiat de 13 ani, se întoarce de la fotbal
cu genunchiul umflat. Se duce la medic – îi fac o punctie cu un ac mare în genunchi, fara anestezie. Caz din
1993. Mama citeste fisa medicala, constata ca avea puroi la ambii genunchi, decizia medicilor era de
amputare a ambelor picioare, pentru ca puroiul de la maduva osoasa s-ar fi putut întinde pâna în zona
bazinului. Mama ameninta medicii si merge la Hamer. Baiatul era dedicat total fotbalului. Pentru ca nu avea
note bune, i se interzice sa mearga la fotbal. Acesta a fost conflictul lui de depreciere din punct de vedere
sportiv. Dupa ce a mers din nou la fotbal, a intrat în faza de vindecare. Hamer i-a explicat mamei ca trebuie
sa cada de acord. Mama i-a spus ca are voie sa mearga la fotbal, chiar daca mai ia note proaste. Asta a fost
vindecarea definitiva a conflictului, dar vindecarea a durat mai multe luni. Odata baiatul a avut o absenta, a
cazut de pe picioare. În 1996 baiatul a câstigat campionatul national la volei. Daca i s-ar fi aplicat fortat
terapia medicilor, azi baiatul era într-un scaun cu rotile.

Caz: – baiatul lui Helmut cu genunchiul drept umflat, cu o saptamâna înainte de terminarea scolii. A ramas
acasa. Alexander era dreptaci – conflict de depreciere din punct de vedere sportiv, vizavi de un partener –
era unchiul lui, care înainte era bodyguard, are o prezenta serioasa, poti sa-l îmbraci în frac sau costum
popular, e un sportiv desavârsit. Ce nu poate – nu poate sa piarda. Si când joaca fotbal de masa cu baiatul
lui de 5 ani nu poate sa-l lase sa câstige.
Alexander avea 14 ani, îl pune în poarta si trage lovituri de la 11 m. Copilul nu poate prinde mingea, ceea ce
îi genereaza acest conflict de depreciere de tip sportiv. Conflictul a fost observat de cumnatul lui, a avut
constiinta încarcata si drept recompensa i-a cumparat un costum întreg de fotbal. L-a antrenat pe baiat si
când a jucat fotbal cu echipa lui a fost foarte bun si ovationat. Asa s-a rezolvat conflictul. Dar avea dureri, nu
avea pofta de mâncare, îi curgea sânge din nas – o mica leucemie. L-au putut sui în avion numai în scaun cu
rotile. L-a radiografii – periostul inflamat, analiza sângelui – leucemie. Erau în Spania în vacanta, nu putea
iesi – era ca si cum cazuse cerul pe el. Vin nepotii lui Hamer în vizita – 15 si 17 ani. Faceau baie în piscina. A
iesit afara si asta a fost terapia – salteaua de apa si piscina. Vreo 2 luni s-a ajutat de cârje, avut scutire la
sport, pâna la Craciun a purtat o genunchiera si gata. Daca s-ar fi întâmplat în timpul scolii era mai greu.

Caz: – punctie în faza de vindecare – piciorul bolnav s-a umflat. Fata de 15 ani, danseaza – conflict de
depreciere din punct de vedere sportiv. Are un partener de dans de 17 ani, care a vrut mai mult de la ea. A
lasat-o balta si acesta a fost conflictul ei de depreciere. Fata a murit.

Caz: – e posibil sa suporti tu în locul altcuiva conflictul de depreciere. Olivia, fiica lor, a absolvit liceul special de moda, si-a petrecut concediul în Turcia. O revista de moda din Viena organizeaza un concurs de
modeling. Participa si Olivia. Primeste un telefon si e întrebata: tu esti acea Olivia? Si brusc toata mas-media
explodeaza: Olivia va deveni model? Îi facem noi cariera. A vazut-o pe Olivia pe scena, cu o esarfa pe care
scrie: „vindecata prin chimioterapie, sponsorizata de Lemo… Ce vor astia, sa se foloseasca de ea?” Si…a
angajat-o la el acasa, i-a dat un salariu si în prima zi de munca a ei s-a aplecat si a simtit cum lichidul din
genunchi se plimba. A intrat în faza de vindecare care a durat mai multe luni. El i-a stricat fetei scena de
moda. Ea ar fi devenit cu mare placere model. Solutia a fost: „tata, cum sa fiu eu model cu cicatricea care o
am?” S-a solutionat conflictul si a iesit din faza de vindecare.

Caz: – se poate suferi un conflict de depreciere personala în urma unei paralizii. În acel loc osul osteolizeaza
pentru ca nu mai pot sa-mi ridic picioarele, pentru ca am o paralizie.
MORBUS SCHLATTER – dr. Hamer. Era batut de tata – conflict – nu putea fugi de tatal lui, dar nici de mama,
pentru ca ea nu intervenea, doar privea. Recidiva: frica de a nu primi bataie.

Caz: – CALCÂIUL . UN OS CARE CRESTE LA CALCÂI – PINTENII – URMARE A UNEI PARALIZII.
Dr. Hamer avea o masina Mercedes, îi ploua înauntru, dar are o gaura în podea ca apa care intra în masina
sa se scurga. S-a certat cu sotia, s-au împacat…noaptea nu mai putea misca piciorul. O saptamâna nu a
putut calca pe calcâi. Hamer l-a întrebat: „ai batut din calcâi, ai aratat ca ai personalitate?” Desi conflictul a
durat o dupa-amiaza, o saptamâna nu a putut calca pe calcâi.

Caz: CIOC LA CALCÂI – CONFLICT DE DEPRECIERE DIN PRICINA UNUI CONFLICT MOTORIC. O femeie sta pe un podet peste un laculet, acasa, cu mama ei. Se apleaca peste balustrada, se rupe, cade mama ei, se loveste si umbla în cârje. Conflict de depreciere vizavi de copil – copilul e de vina (se aplecase dupa undita lui) ca mama ei nu mai poate merge. Când mama s-a vindecat, în faza de vindecare la femeie pe partea
mama-copil s-a format acel cioc. La sfârsitul fazei de vindecare se micsoreaza, dar osul ramâne mai gros.
Depreciere la picior: – sa nu poti sa dansezi când partenerul nu prea danseaza – pentru ca am avut o fractura
de sold si nu pot sa merg decât cu cadru. Am probleme la sold, dar osteoliza se produce la picior.
A nu putea lovi cu piciorul: nu pot lovi parintii.

Caz: – o femeie e stângace si e profesoara. Avea cunostinte foarte bune despre NMG. A avut 2 conflicte de origine sexuala. Au un baiat de 15 ani, dar ea ar fi vrut înca un copil, sotul nu vroia – astea erau conflictele.
Dupa un timp sora ei ramâne gravida. Sora – cancer la ovare. Au vrut sa o oblige sa avorteze, sa îi extirpe
ovarele. Femeia lupta pentru copilul surorii ei. I-a explicat despre NMG, ca un chist ovarian se produce
numai în faza de vindecare, ca deja a rezolvat cauza, metastaze nu exista, sa nu îi lase pe medici sa faca
avort. Sora o asculta, femeia realizeaza ca nu va avorta si îsi rezolva conflictele ei sexuale. Privea copilul
surorii ei ca pe propriul copil. Stia ca urmeaza infarctul si embolia pulmonara. Merge la radiolog si îl roaga sa
îi faca un computer tomograf, stiind ca va avea un infarct peste câteva saptamâni. În ziua când sora ei
trebuia sa nasca, începe sa se simta altfel, merge în masina, are infarctul, embolia pulmonara, se opreste
masa conflictuala, în ziua când sora ei a nascut. Îsi face un nou CT si realizeaza ca din cauza sotului ei
aproape si-ar fi pierdut viata. Îi da un sut sotului, gaseste unul mai tânar si face un copil.
Intra cu piciorul-partener în faza de vindecare, nu putea sa mearga si noul sot o ducea în brate.

PUNCTELE ENERGETICE ESENTIALE

aae94-image028

CINCI puncte de aur ale corpului uman și efectele lor uimitoare:
1. Baihui (GV20)
7
Punctul de aur Baihui este situat în partea de sus a capului, cel mai înalt punct al corpului uman. Astfel, fiecare meridian uman yang se întâlnește și formează o intersecție chiar în acest punct.
Metoda de masaj – Stând pe un scaun, cu spatele drept, masează cu o singură palmă acest punct cu mișcări circulare, în sensul acelor de ceasornic și în sensul invers al acelor de ceasornic, de 50 de ori într-un sens și de 50 de ori în celălalt sens, de 2-3 ori pe zi. Acest masaj stimulează circulația energetică și sporește energia yang în meridianul Du.
Metoda prin batere – Cu palma mâinii drepte se va bate foarte ușor acest punct de zece ori; aceasta metoda contribuie la relaxarea sistemului nervos și la eliberarea de griji și de stres
 2. Yongquan (Kl1)
2
Din acest punct izvorăște energia rinichilor și apoi această energie circulă la nivelul întregului organism și de aceea, acest punct joacă un rol foarte important în sănătatea organismului.
Masarea zilnică a acestui punct crește energia vitală, starea de bine, sporește capacitatea sistemului imunitar de a preveni bolile.
 3. Guanyuan (C 4)
3
La o distanță de patru degete mai jos de buric se află punctul Guanyuan, punctul ridicat al intestinului subțire; Qi-ul intestinal se acumulează la nivelul acestui punct și apoi se extinde la nivelul pielii și către alte părți ale corpului. Astfel, Guanyuan este locul cheie de cultivare a vieții, a energiei și a culegerii spiritului. Medicina tradițională chineză este de părere că acest punct are funcția de a cultiva Qi-ul original și de a regenera energia organismului.
Masarea acestui punct contribuie la reglarea funcției endocrine, la reducerea petelor de pe piele și la tratarea acneei.
4. Yin-Tang (EX-HN3)
4
Între cele două sprâncene este situat punctul Yin-Tang, unul din punctele de pe Meridianul Extraordinar. De către medicina tradițională chineză, acest punct este recunoscut pentru efectul de a limpezi mintea, de a lumina privirea si de a contribui la desfundarea nasului.
Masarea și tragerea acestui punct timp de câteva minute, zilnic, poate trata cu succes uscarea nasului, stimulându-se astfel creșterea producției de mucus și poate preveni rinita, răcelile și nu numai.
5. Tanzhong (RN17)
Acest punct este locul de adunare a Qi-ului pericard și este traversat de numeroase meridiane energetice. Acest punct poate ajuta la reglarea Qi-ului, poate contribui la deschiderea Qi-ului pieptului, poate opri tusea și poate trata astmul. Nu în ultimul rând, este important să precizăm că stimulează și circulația sanguină.
Cercetările medicale moderne, de asemenea, au confirmat faptul că stimularea acestui punct poate contribui la reglarea funcțiilor nervoase, poate trata în mod eficient astmul, palpitațiile, iritabilitatea și angina pectorală. În special persoanele care suferă de probleme de sâni ar trebui să maseze acest punct destul de frecvent.
Masează acest punct de aproximativ 100 de ori, aproximativ 2-3 minute.
Atunci când masezi acest punct, te rog amintește-ți – cu patru degete apropiate, masează ușor în sensul acelor de ceasornic, sau de sus în jos !

PSORIAZISUL ESTE VINDECABIL !!!

ebb43-poza2

Psoriazis din perspectiva NMG (Björn Eybl + Ing. Helmut Pilhar) CONFLICT: Conflict de separare, de atingere, a dori contact sau a nu dori contact; a pierde contactul cu mama, cu familia, cu prietenii etc. In natura, o pierdere de contact cu mama/familia poate fi fatal, ca atare acest conflict este extrem de important! EXPLICATIE: 1) Conflicte de separare de tipul “nu vreau sa pierd legatura”: se rupe contactul, se pierde legatura cu o persoana iubita, un animal drag. Ne simtim parasiti, abandonati. Uneori conflictul este de tip “nu am observat un pericol, nu am putut simti/intui ceva”. Conflictul ne afecteaza interiorul corpului (meridianele Yin): burta, stomacul, pieptul, partea interioara a bratelor si picioarelor, partea interioara cu care imbratisam si tinem strans ceva. Cu stomacul si pieptul ne lipim de cineva care ne este drag. 2) Conflicte de tipul “nu mai vreau sa am contact”: cineva ne inghesuie, ni se baga pe gat. Conflictul ne afecteaza exteriorul corpului (meridianele Yang): spatele, fundul, partile exterioare ale bratelor si picioarelor, coatele, partea exterioara a incheieturilor si genunchilor. Cu coatele, pumnii, picioarele, genunchii ne putem apara, putem respinge persoane nedorite. Cand conflictul de separare se manifesta la nivelul capului si fetei, avem de-a face cu lipsa mangaierilor (de obicei materne!), lipsa atingerilor iubitoare dintre parinte si copil, uneori poate fi si un conflict de pierdere a “imaginii publice”, modul cum ne vad ceilalti. TESUT AFECTAT: ectoderm, epiteliul scuamos FAZA: La psoriazis avem concomitent un conflict de separare activ impreuna cu un conflict rezolvat, care se suprapun pe una sau mai multe suprafete ale pielii. Unul din conflicte este inca activ (descuamare/decojire) in timp ce altul este in faza postconflictuala (piele inrosita, inflamata). OBSERVATIE: atentie la lateralitate (partea stanga = mama/copil, partea dreapta = partener, prieteni etc.) Nu va examinati prea mult, sa nu provocati un conflict de “mutilare” – deci lasati oglinda!! SENS BIOLOGIC: Prin desensibilizare contactul pierdut sau nedorit poate fi ignorat sau reprimat. TERAPIE: Aflati conflictul, respectiv sinele, si pe cat posibil rezolvati-le in mod real! GANDURI POZITIVE: “Accept despartirea si privesc inainte!”, “Sunt in legatura cu Dzeu. Aceasta legatura nu se va rupe niciodata.” Atingeri multe, mangaieri, masaje, refacerea contactului la nivel de derma. Frunze de varza alba batute si puse pe pielea afectata. REMEDII PENTRU PIELE: – lumina, apa, ploaie, vant ca si stimulente naturale – vitamina B din drojdie – vitamina E si A in uleiuri organice presate la rece, in special uleiul de in – alimentare bazica (de ex. migdale zilnic), reglarea digestiei; sport, masaje (cu ulei de masline), spalat cu sapun din ulei de masline – ceaiuri si comprese cu ceai: dracila, frunze de mesteacan, frunze de mure, salvie, lumanarica, musetel, soparlita, cicoare etc. – bai bazice sau cu sare de mare – Hildegard von Bingen: cimbru, gutui, sfecla rosie – la inflamatii: comprese cu musetel, argila, cartofi fierti, saruri Schüssler 1, 3, 11, MMS (Miracle-Mineral-Supplement al lui Jim Humble) – la rana deschisa: miere de albine, frunze de varza, crema de galbenele, crema de tataneasa, propolis – ulei de masline sau de floarea soarelui (organic) in care se dilueaza 1-2 picaturi de uleiuri esentiale (lavanda etc.)

REPETAM SPRE INTELEGERE SI INVATARE !!!

CONFLICT: Conflict de separare, de atingere, a dori contact sau a nu dori contact; a pierde contactul cu
mama, cu familia, cu prietenii etc. In natura, o pierdere de contact cu mama/familia poate fi fatal, ca atare
acest conflict este extrem de important!
EXPLICATIE:
1) Conflicte de separare de tipul “nu vreau sa pierd legatura”: se rupe contactul, se pierde legatura cu o
persoana iubita, un animal drag. Ne simtim parasiti, abandonati. Uneori conflictul este de tip “nu am
observat un pericol, nu am putut simti/intui ceva”.
Conflictul ne afecteaza interiorul corpului (meridianele Yin): burta, stomacul, pieptul, partea interioara a
bratelor si picioarelor, partea interioara cu care imbratisam si tinem strans ceva. Cu stomacul si pieptul ne
lipim de cineva care ne este drag.
2) Conflicte de tipul “nu mai vreau sa am contact”: cineva ne inghesuie, ni se baga pe gat.
Conflictul ne afecteaza exteriorul corpului (meridianele Yang): spatele, fundul, partile exterioare ale
bratelor si picioarelor, coatele, partea exterioara a incheieturilor si genunchilor. Cu coatele, pumnii,
picioarele, genunchii ne putem apara, putem respinge persoane nedorite.
Cand conflictul de separare se manifesta la nivelul capului si fetei, avem de-a face cu lipsa mangaierilor (de
obicei materne!), lipsa atingerilor iubitoare dintre parinte si copil, uneori poate fi si un conflict de pierdere a
“imaginii publice”, modul cum ne vad ceilalti.
TESUT AFECTAT: ectoderm, epiteliul scuamos
FAZA: La psoriazis avem concomitent un conflict de separare activ impreuna cu un conflict rezolvat, care se
suprapun pe una sau mai multe suprafete ale pielii. Unul din conflicte este inca activ (descuamare/decojire)
in timp ce altul este in faza postconflictuala (piele inrosita, inflamata).
OBSERVATIE: atentie la lateralitate (partea stanga = mama/copil, partea dreapta = partener, prieteni etc.)
Nu va examinati prea mult, sa nu provocati un conflict de “mutilare” – deci lasati oglinda!!
SENS BIOLOGIC: Prin desensibilizare contactul pierdut sau nedorit poate fi ignorat sau reprimat.
TERAPIE: Aflati conflictul, respectiv sinele, si pe cat posibil rezolvati-le in mod real!
GANDURI POZITIVE: “Accept despartirea si privesc inainte!”, “Sunt in legatura cu Dzeu. Aceasta legatura nu se
va rupe niciodata.”
Atingeri multe, mangaieri, masaje, refacerea contactului la nivel de derma.
Frunze de varza alba batute si puse pe pielea afectata.
REMEDII PENTRU PIELE:
– lumina, apa, ploaie, vant ca si stimulente naturale
– vitamina B din drojdie
– vitamina E si A in uleiuri organice presate la rece, in special uleiul de in
– alimentare bazica (de ex. migdale zilnic), reglarea digestiei; sport, masaje (cu ulei de masline), spalat cu
sapun din ulei de masline
– ceaiuri si comprese cu ceai: dracila, frunze de mesteacan, frunze de mure, salvie, lumanarica, musetel,
soparlita, cicoare etc.
– bai bazice sau cu sare de mare
– Hildegard von Bingen: cimbru, gutui, sfecla rosie
– la inflamatii: comprese cu musetel, argila, cartofi fierti, saruri Schüssler 1, 3, 11, MMS (Miracle-MineralSupplement
al lui Jim Humble)
– la rana deschisa: miere de albine, frunze de varza, crema de galbenele, crema de tataneasa, propolis
– ulei de masline sau de floarea soarelui (organic) in care se dilueaza 1-2 picaturi de uleiuri esentiale
(lavanda etc.)

Din intelepciunea orientului …

11330008_111270935874004_8423420127317953880_n

1. Pacea vine din interior. Nu o căuta în afara ta.

2. Când mintea este pură, bucuria te urmărește asemeni umbrei ce nu te părăsește niciodată.

3. Suntem creați de gândurile noastre. Devenim ceea ce gândim.

4. Secretul sănătății atât pentru minte cât și pentru corp este să nu-ți pară rău pentru trecut, să nu te îngrijorezi pentru viitor și să trăiești cu înțelepciune în prezent.

5. Furia e ca un cărbune încins pe care îl ții în mână cu intenția de a-l arunca asupra cuiva. Dar tu ești primul care se arde.

6. Scopul în viață este să-ți găsești scopul și să i te dedici din adâncul inimii.

7. Un prost care își recunoaște prostia este înțelept, însă un prost care se crede înțelept este adevăratul prost.

8. În fiecare dimineață ne naștem din nou. Ceea ce facem astăzi contează cel mai mult.

9. Nu există un foc mai puternic decât pasiunea, rechin mai vorace decât ura și un torent mai nestăvilit decât lăcomia.

10. Fericirea nu depinde de cine ești sau ce faci. Depinde, în totalitate, de ceea ce gândești.

11. Nu vei fi pedepsit pentru furia ta, vei fi pedepsit de furia ta.

12. Pentru a înțelege totul trebuie să uiți totul.

13. Mai bine să te înșeli de o mie de ori confundând un ticălos cu un sfânt decât să te înșeli o singură dată crezând că un sfânt este un ticălos.

14. Nu poți opri ura cu ura; doar cu dragoste poți șterge ura.

15. Ceea ce suntem este rezultatul a ceea ce gândim.

16. Secretul existenței este să depășești teama. Nu-ți fie teamă de ce vei deveni, viitorul nu poate fi schimbat, însă prezentul poate fi mai liniștit.

17. Nu există o cale spre fericire. Fericirea este calea.

18. Durerea este inevitabilă. Suferința este opțională.

19. Fericirea nu va ajunge la cei care nu apreciază ceea ce au deja.

20. O mie de lumânări pot fi aprinse de la o singură lumânare, iar viața lumânării nu se va scurta. Fericirea nu se reduce niciodată dacă este împărtășită.

21. Poți ține otravă în mână doar dacă nu ești rănit. Otrava nu atacă pe cineva care nu este rănit. Nu există rău pentru cel care nu face niciodată rău.

22. Chiar și un om inteligent ve deveni un prost dacă nu se va perfecționa.

23. În loc de o mie de cuvinte inutile , mai bine unul, dar care-aduce Pacea.

24. Fântânarii aduc apă la suprafață și o dirijează unde vor; făuritorii de săgeți prelucrează nuiele; tâmplarii cioplesc o bucată de lemn; iar omul înțelept se modelează pe sine însuși.

25. Cucerește-te pe tine însuți și vei câștiga o mie de bătălii.

Ciclurile de 7 ani ale vieții !

20376149_255918418257056_1250825922322469229_n

Ciclurile de 7 ani ale vieții omului

DE LA 0 LA 7 ANI

Există o legătură puternică cu mama. Cunoașterea lumii are loc pe orizontală. Se creează simțurile. Mirosul mamei, laptele, vocea, căldura şi săruturile ei sunt primele senzații. Această perioadă se sfârșește de regulă, prin ieșirea din cochilia protectoare a mamei şi cunoașterea lumii exterioare.

DE LA 7 LA 14 ANI

Se creează o legătură puternică cu tata. Cunoașterea lumii are loc pe verticală. Se formează personalitatea. Tatăl devine cel mai fidel aliat pentru cunoașterea lumii din afara celulei familiei. Copilul o iubește pe mama, însă pe tata îl adoră.

DE LA 14 LA 21 DE ANI

Se începe revolta împotriva societății. Are loc cunoașterea materiei. Se formează intelectul. Aceasta este criza adolescentină. Apare dorința de a schimba lumea şi de a distruge structurile existente. Adolescentul atacă celula familiei şi societatea în general. Este pasionat de tot ce exprimă revolta: muzica tare, relațiile romantice, tendința spre independenţă, evadarea, legăturile cu grupurile sociale marginale, valorile anarhiste, negarea sistematică a vechilor valori. Perioada se încheie prin părăsirea celulei familiei.

DE LA 21 LA 28 DE ANI

Are loc integrarea în societate. Stabilizarea după revoltă. Suferind eşec în dorinţa de a schimba lumea, omul se integrează, dorind iniţial să fie mai bun decât predecesorii săi. Omul caută un loc de muncă mai bun decât al părinților. Caută un loc mai bun pentru viaţă. Are loc încercarea de a crea o familie mai fericită decât cea a părinților. Alegerea partenerului şi creerea căminului familial. Crearea propriei celule. Perioada se încheie de regulă cu căsătorie.

Din acest moment, omul şi-a îndeplinit misiunea şi a finisat legătura cu prima celulă protectoare – familia.

DE LA 28 LA 35 DE ANI

Crearea căminului familial. După căsătorie, locuință, mașină apar copiii. Se acumulează valori în interiorul celulei. Însă dacă primele 4 cicluri nu au trecut cu succes, căminul se distruge. Dacă relaţiile cu mama nu au fost cum trebuie, ea va fi o povară pentru ginere/noră. Dacă relația cu tata a eșuat, el se va implica în treburile interne ale tinerei familii, provocând conflicte. Dacă revolta împotriva societății nu a fost trăită, există riscul conflictelor la locul de muncă. 35 de ani – vârsta la care un cocon prost copt deseori explodează. Atunci se întâmplă divorțurile, concediere de la serviciu, depresie etc.

DE LA 35 LA 42 DE ANI

Totul se începe de la zero. După criză, omul îmbogățit de experiențe şi greșeli îşi reconstruiește a doua celulă. Este perioada când în viaţa persoanelor divorțate apar iubite/iubiți noi. Ei încearcă să perceapă ceea ce așteaptă deja – nu de la căsătorie, ci de la sexul opus.

Relația cu societatea, deasemenea, trebuie reevaluată. Locul de muncă deja este ales după criteriul cât este de interesant şi cât de mult timp liber oferă. După distrugerea primei celule omul întotdeauna simte necesitatea cât mai repede să-şi creeze a doua celulă. Căsătorie nouă, muncă nouă, relație nouă. Dacă omul a scăpat de elementele parazitare din trecut, el va construi o celulă mai bună. Dacă nu şi-a înțeles greșelile, atunci va creea o celulă asemănătoare şi va ajunge la aceleași eșecuri.

DE LA 42 LA 49 DE ANI

Se începe cucerirea societății. Imediat ce a doua celulă îmbunătățită a fost creeată, omul începe să simtă plinătatea vieții în căsnicie, în relaţia cu copiii, la serviciu etc. Această victorie generează două tipuri noi de comportament.

Dacă omul pune accent pe bunăstarea materială, atunci apar mai mulți bani, mai mult confort, mai multă putere. Dacă, însă, accentul se pune pe latura sufletească, atunci se începe făurirea autentică a personalităţii. Această perioada se sfârșește printr-o criză de autoidentificare şi întrebări existenţiale: de ce sunt aici, de ce exist, ce trebuie să fac pentru ca viaţa să fie plină de sens în afara bunurilor materiale?

DE LA 49 LA 56 DE ANI

Revoluția spirituală. Dacă omul a reuşit să-şi creeze sau să-şi reconstruiască celula sa şi s-a realizat în familie, la serviciu, el desigur are dorința să caute înțelepciune. Dacă se face cu dedicație şi sinceritate, această căutare nu va avea limite şi va continua până la sfârșitul vieții…

DE LA 56 IN SUS

Incepe sa iti manifesti si sa dai altora intelepciunea acumulata in experienta acestei vieti !!!

Extras din cartea lui Bernard Werber “Împeriul Îngerilor”