CRIZA DE VINDECARE IN HOMEOPATIE

13bfbb0c09546dc5e1243edcc9db7379

George Vithoulkas a descris 22 de reacţii diferite după administrarea remediului homeopatic. În funcţie de reacţia care apare, homeopatul poate aprecia efectul remediului pe care l-a indicat.

Uneori, ameliorarea are loc fără probleme, aproape pe nesimţite. În multe cazuri, la a doua consultaţie, când medicul îl întreabă ce s-a întâmplat de la consultaţia precedentă, pacientul spune că nu a avut loc nici o schimbare în starea sa. Dar când homeopatul reciteşte însemnările de la consultaţia anterioară şi începe să îl întrebe despre fiecare simptom în parte, pacientul uimit îşi aduce aminte că într-adevăr, îl durea capul, avea şi ameţeli sau multe alte simptome pe care pur şi simplu le-a uitat pentru ca ele au dispărut pe nesimţite. Aceasta este o evoluţie foarte bună, o ieşire lină din boală. Alteori, după începerea tratamentului homeopatic, ceea ce îi atrage atenţia pacientului este somnolenţa, creşterea apetitului, creşterea în greutate. Nu trebuie să vă alarmaţi. De obicei, toate acestea apar la persoanele slăbite şi sunt semne că organismul face economie de energie pentru vindecare. Nu vă faceţi griji. Această situaţie nu va dura o perioadă lungă de timp. Importantă e vindecarea, pentru care organismul trebuie să îşi adune forţele. Odată ajuns pe drumul bun, drumul spre vindecare, organismul îşi va reveni, va slăbi şi va dori din nou cu aceeaşi intensitate sau, de ce nu, va descoperi lucruri noi, încă şi mai bune despre sine.

Uneori ameliorarea stării emoţionale este precedată de o avalanşă de emoţii pe care pacientul nu le poate înăbuşi. Ieşirea din starea de depresie, de exemplu, se face printr-o criză de plâns, aparent fără motiv, prin iritabilitate sau uneori chiar printr-un oarecare grad de agresivitate (verbală sau fizică). Pentru organism este mult mai bine dacă toată această furtună de emoţii este exprimată, în loc să fie suprimată şi interiorizată. Unii ar putea crede că e un lucru rău dacă o persoană cu depresie sau fobii, de exemplu, care a fost suprimată o lungă perioadă de timp de un soţ sau un tată prea autoritar, după ce ia un remediu homeopatic devine agresivă pentru un oarecare timp. Dar nu e nicidecum aşa. Căci după o scurtă perioadă de timp organismul se echilibrează, agresivitatea dispare, luând cu ea şi depresia. Aceste lucruri trebuie înţelese atât de către pacient, cât şi de familia sa, care trebuie să îl încurajeze, să îl susţină pe întreaga perioadă a tratamentului homeopatic. Căci întreaga familie va avea de câştigat – un nou echilibru, armonie etc. şi chiar mai mult decât atât, s-a constatat ca este foarte bine ca şi ceilalţi membri ai familiei să primească un tratament homeopatic, deoarece în multe cazuri boala unui membru al familiei poate fi întreţinută de bolile sau comportamentul partenerului (de exemplu, boala copilului sau soţiei poate fi determinată şi întreţinută de comportamentul prea autoritar al tatălui, respectiv, soţului)…

În alte cazuri, vindecarea poate fi precedată chiar de o agravare (amplificare) trecătoare a simptomelor bolii. Agravarea poate fi de două feluri: agravare terapeutică (curativă) şi neterapeutică.

Agravarea terapeutică este condiţionată de existenţa a doi factori: remediul corect ales şi forţa vitală a pacientului, care trebuie să fie destul de puternică. Iată de ce adevăratul homeopat se bucură mult când această agravare apare, căci ea înseamnă că a reuşit să găsească remediul corect, lucru care cel mai adesea nu este deloc simplu. Şi mai înseamnă că pacientul este destul de puternic pentru a se putea vindeca.

În bolile acute această agravare poate fi nesemnificativă şi trece, de obicei, neobservată. Dar ea este foarte clară în bolile cronice. De aceea dacă mergi la homeopat şi îi spui că după ce ai început să iei tratamentul pe care ţi l-a prescris te-a durut foarte tare capul, ai avut diaree sau ai vărsat, aparent surprinzător, el se bucură. Şi atunci, dacă tu nu ştii prea multe lucruri despre homeopatie, ajungi să îţi pui întrebări asupra cunoştinţelor şi sănătăţii mintale a medicului. Dar nu e cazul. Aşa cum spuneam, pentru un homeopat cu experienţă această reacţie este semn că remediul a fost corect, că el a “lovit” sistemul în punctele-ţintă şi că vindecarea, sau ameliorarea (după caz), urmează curând.

Adesea, agravarea ne impune să o numim chiar „criză de vindecare”. Această criză poate lua forma unei diarei care apare brusc, a unei menstruaţii neobişnuit de abundente, a tusei cu expectoraţie, transpiraţii abundente, somnolenţă accentuată sau reapariţia erupţiilor care fuseseră suprimate cu un oarecare timp înainte. Durata şi intensitatea crizei sunt direct proporţionale cu gravitatea cazului. De obicei, o astfel de acutizarea simptomelor durează de la câteva ore la câteva zile, iar în unele cazuri grave, chiar şi mai mult.

În cazul în care este indicată administrarea repetată a remediului, la anumite intervale, atunci la fiecare administrare a remediului agravarea se repetă. Dar de fiecare dată aceasta are o intensitate mai mică şi odată cu ea pleacă şi o parte din boală. Şi e foarte interesant că se ajunge la un anumit moment în care organismul devine capabil să îşi rezolve singur problemele, chiar şi fără ajutorul remediului. Aceasta evoluţie în valuri aduce o ameliorare bună a stării pacientului. Dar dacă la un anumit moment procesul de vindecare s-a oprit, înseamnă că stratul pe care a lucrat remediul respectiv a fost înlăturat complet şi atunci este nevoie de un alt remediu care să continue acţiunea pe stratul următor.

Agravarea neterapeutică este determinată de alte cauze ce coincid cu începerea tratamentului homeopatic. În timpul tratamentului homeopatic şi încă o perioadă după terminarea acestuia, este interzis consumul cafelei şi al altor stimulente. Dacă începerea administrării remediului coincide cu întreruperea consumului de cafea la o persoana care obişnuia să bea de mult timp o cantitate mare din acest drog, atunci vor apare simptomele determinate de aşa-numitul fenomen de sevraj: dureri de cap, somnolenţă, ameţeli. Dacă nu înţelegeţi ceea ce vi se întâmplă puteţi crede că remediul nu are efectul dorit, că evoluţia cazului dumneavoastră nu este în direcţia favorabilă şi să încercaţi să înlăturaţi o agravare curativă cu ajutorul medicamentelor alopate (chimice). Acestea vă vor suprima simptomele, vor introduce din nou boala în profunzime, împiedicând eforturile forţei vitale de a reechilibra sistemul. Atunci nu mai are sens să luaţi tratamentul homeopatic. Trebuie să înţelegeţi fenomenele care au loc şi să participaţi activ la propria dumneavoastră vindecare. Să ţineţi legătura strânsă cu homeopatul şi să aveţi încredere în el, nu să alergaţi de la un medic la altul, căci nu veţi avea prea mare folos. Numai prin colaborarea consecventă dintre pacient şi homeopat se pot obţine rezultatele dorite. Această colaborare este necesară în special în primele etape ale tratamentului homeopatic, când încă nu sunteţi capabili să ascultaţi ce vă spune propriul dumneavoastră corp.

”Homeopatia, tratament pentru corp, minte și suflet”, Dr. Tatiana Bolbocean, Dr. Mihaela-Georgia Cîmpian

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: