Leacurile lui mos Ruben

http://frumusete.calivita4.me/product/liquid-chlorophyll

s604x0_cinnamomum_camphora

http://frumusete.calivita4.me/product/liquid-chlorophyll

hrisca_fagopyrum_esculentum_3

http://frumusete.calivita4.me/product/liquid-chlorophyll

Catnip__Nepeta_cataria

http://frumusete.calivita4.me/product/liquid-chlorophyll

Pentru răceli: „Se ia seu de oaie pe o hârtie, se pune pe piept, ca o ca­ta­plas­mă, se înveleşte cu o cârpă groasă şi nu se umblă la ea până dimineaţa. Co­pilul nu mai are nimic, garantat!”. Febra mare, de peste 40 de grade, o domoleşte altfel: „Iau un cearşaf, îl ud bine într-un amestec dintr-un kil de apă rece şi un deget de oţet şi înfăşor plodul, ca o mu­mie. În jumătate de oră, temperatura coboară la 37°C !”. Are mereu în minte formulele tă­măduitoare, ca un adevărat alchimist. Ştie când să culeagă plantele, cum să le usuce şi sub ce formă să le folosească, pentru că „fiecare plantă îşi leapădă substanţele bune pentru sănătate ba în apă, ba în al­cool, ba în uleiuri. Sunt diferite, fru­moa­sele, la fel ca şi noi, oamenii! Dacă am nevoie de flori, trebuie să le culeg în pe­rioada de lună plină, dimineaţa, după ce se ia roua, că atunci urcă seva din tul­pină şi se adună în floare tot ce-i mai bun! Dacă-mi trebuie rădăcini, le caut iarna, sub zăpadă, c-atunci sunt mai de leac!”.
„Anghinarea, pentru mine, e regina plantelor – reface ţesutul, regenerează celulele ficatului, laboratorul de sânge al trupului. Pune pe picioare bolnavii cu hepatită, dar ajută şi-n boli mai grave – în ciroza beţivului şi alte asemenea. Coada-şoricelului e regina plantelor, pentru că are peste şaizeci de utilizări me­di­cinale! Pentru răni adânci sau tă­ieturi, se face un ceai concentrat de coada-şorice­lului şi se clăteşte rana mereu, fără să fie pansată. În două-trei zile se închide fără să rămână nici urmă! Ţineţi minte, coada-şo­ri­celului este sin­gura plantă care conţine anti­biotic natural! Talpa-gâş­tei e cel mai bun diazepam natural, aduce somn bun şi odihnitor pentru cei ce suferă de insomnii, este cal­mant al siste­mu­lui nervos şi al sis­te­mului cardiac.
Sulfina are şi ea efect calmant pentru sistemul cardiac, dar e bună şi la circulaţia periferică sau la circulaţia ce­rebrală – curăţă vasele de sânge şi are şi gust plăcut, aromat, parcă e ceai de cacao. Primăvara, pre­par tinctură de leurdă, care face minuni în bo­lile de inimă. Scaiul-vânăt face minuni în tu­sea convulsivă, mai ales dacă se dă bolnavului îm­pre­ună cu lapte de măgăriţă sau dacă pui în ceai – pe furiş, să nu te vadă – şi stor­sură de balegă de cal. Ceaiul de turiţă – cea normală, nu tu­riţa mare – curăţă or­ganismul de toxine, iar dacă se mace­rea­ză în ulei, la întu­neric, în­chide rănile şi tă­ie­turile. Pentru reumatism, cele mai bune sunt cas­tanele porceşti, nu alea co­mestibile – se curăţă de coajă, miezul se dă pe răzătoare şi se pune la macerat în alcool rafinat, în sticle închise la cu­loare, la loc întu­necos, vreme de două săptămâni. La ăia care se plân­­geau de dureri le-am dat să se ungă la încheieturi şi toţi mi-au mul­ţumit. Dară le-am zâs: «Băi, casta­nele le strâng eu, dar mai aduceţi şi voi măcar alcoo­lul, că-i scump şi nu mi-l permit!». Da’ ei râdeau de mine, credeau că le cer să-l beau!… Că tot vorbeam de băutură, ceaiul de pedicuţă are leac îm­potriva be­ţi­vă­nelii şi fumatului, dacă se bea câte o ceaşcă dimineaţa, pe sto­ma­cul gol. L-am încercat pe mine! Mi-a dat femeia ceai dimi­neaţa, şi când m-am nimerit la birt, mi-am luat o sută de tărie. Da’ n-am putut bea nici ju­mate, nu mai aveam chef de bău­tură, şi eu pe-atuncea le cam stin­geam!…”.
„Să vă mai zâc una ve­selă: vine un moş la mine şi-mi cere ceva de potenţă, să-i ri­dice ştreme­leagul. Avea vreo 68 de ani atunci. Îi dau ce ştiu – o tinctură tare din sculătoare, brânca-ursului şi alte câteva plante – şi uit de el…
Mai sunt şi unii betegi la cap, care n-au nici o boală, doar se-nchipuie… La ăştia, ipohon­dri, le dau un ceai de mentă şi-i lecui de prostie.
Am întâlnit şi oameni cu fum la suflet, ca­re au altfel de probleme, sunt disperaţi, o iau raz­na, vor să-şi ia viaţa… Ei, cu ăştia ai ne­voie de timp, trebuie să vorbeşti ore întregi, chiar şi câte o noapte, ca să-şi deschidă su­fle­tul. Le dau sfaturi, îi lămuresc, îi întorc – aşa cum ştiu eu – pe drumul drept, le scot fumul din ei, să nu se mai gândească la prostii. Cum spunea şi Zamolxes, mai întâi trebuie vindecată mintea, ca să poţi trata tru­pul. Numai că la oamenii ăştia min­tea-i în­cuiată, iar eu trebuie să găsesc singur cheia!… La urmă, după ce le capăt în­crederea, le fac simbol de des­cân­tec. Aprind foc iute pe lespede curăţată cu apă sfin­ţită, pun în foc jertfă de tămâie, trei mânuri de farină şi una de răsărită şi le las să ardă, pâ­nă se fac surcelele căr­bune. Pun deasupra limba-şarpelui, dos­­nică, făţar­nică sau alte plante ca­re se folosesc doar pentru des­cântat, în funcţie de problemele omului. Apoi, îi zic şi-un des­cântec vorbit. Întotdeauna merge la cine crede cu adevărat. Mulţi am lecuit aşa de gre­utăţi sufle­teşti!”
Mai are Ruben o traistă plină de leacuri, care din pă­cate nu încap toate într-o pagină de ziar… De un lucru s-a convins însă, în atâta amar de ani, de când lecuieşte cu plante: „Dum­ne­zău, ăsta, drăguţul, sigur s-a gândit la toate şi pentru orice suferinţă a lăsat mu­sai şi un leac pe pă­mânt!”.
Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close